carlos castaneda latura activă a infinităţii - ideaticabluescafe

eu, pentru a măsura, de exemplu, capacitatea lor de a se concentra pe două aspecte diferite ale comportamentului.
Se gîndea că testul va începe cu o paradigmă simplă în care şamanii vor încerca să înţeleagă şi să reţină un text
scris pe care-l citeau în timp ce jucau pocher. Testul avea să cîş-tige în complexitate pentru a măsura, de
exemplu, capacitatea lor de a se concentra asupra unor lucruri dificile care li se spuneau în timp ce dormeau şi
aşa mai departe. Profesorul Lorca voia ca spusele şamanilor să fie analizate din punct de vedere lingvistic. Dorea
o măsurătoare a răspunsurilor lor din punctul de vedere al vitezei şi exactităţii, precum şi diferite alte variabile ce
aveau să devină importante pe măsură ce testul progresa.
Don Juan a ris din toată inima cînd i-am vorbit despre propunerile de măsurare a cunoaşterii şamanilor la care se
gîndise profesorul Lorca.
- Chiar îmi place profesorul tău, mi-a spus el. Dar tu nu Poţi să iei în serios ideea asta cu măsurarea cunoaşterii
noastre. Ce crezi că ar putea să obţină profesorul tău dacă ne măsoară răspunsurile? O să capete convingerea că
sîntem o adunătură
I148
CARLOS CASTANEDA
de prostănaci, pentru că asta şi sîntem. Chiar nu putem fi mai inteligenţi sau mai rapizi decît omul obişnuit.
Totuşi, nu este vina lui dacă e convins că poate să măsoare cunoaşterea trecînd dintr-o lume într-alta. Greşeala
este a ta. Tu nu i-ai explicat profesorului tău că atunci cînd vrăjitorii vorbesc despre lumea cognitivă a şamanilor
vechiului Mexic, ei vorbesc despre lucruri pentru care nu avem echivalent în lumea de zi cu zi. De exemplu,
perceperea energiei aşa cum curge ea în univers este o parte din cunoaşterea şamanilor. Ei văd cum curge energia
şi îi urmează curgerea. în cazul în care cursul ei este întrerupt, vrăjitorii se îndreaptă spre ceva complet diferit.
Şamanii văd liniile drepte din univers. Arta lor sau treaba lor este de a alege linia care îi va duce, în funcţie de
percepţia lor, de înţelepciunea lor, la regiuni ce nu au un nume. Poţi spune că şamanii reacţionează imediat la
liniile din univers. Ei îi văd pe oameni ca pe nişte cercuri luminoase, căutînd în ei fluxul energetic. în mod clar,
şamanii reacţionează instantaneu la această vedere. Este parte din cunoaşterea lor.
I-am spus lui don Juan că nu puteam să îi spun toate astea profesorului Lorca pentru că nu făcusem nimic din ce
îmi descria el. Nu am schimbat nimic în cunoaşterea mea.
- Ah, a exclamat don Juan, pur şi simplu nu ai avut timpul necesar pentru a integra părţile cunoaşterii lumii
şamanilor!
Am plecat de la don Juan mai confuz ca niciodată. în mine era o voce care îmi cerea clar să termin orice proiecte
cu profesorul Lorca. Am înţeles cît de multă dreptate avea don Juan atunci cînd mi-a spus că empiricul de care
erau interesaţi oamenii de ştiinţă ducea la lucruri din ce în ce mai complicate. Nu era vorba despre faptele
concrete care schimbă viaţa unui individ din interior. Nu erau integrate pentru a cuprinde imensitatea universului
ca într-o experienţă personală. Impresionantele maşinării ale existenţei sau cele care
LATURA ACTIVĂ A INFINITĂŢII
149
erau pe cale să apară erau problemele culturale, de realizarea lor bucurîndu-se chiar şi creatorii maşinăriilor.
Singura răsplată pentru ei era de ordin material.
Explicîndu-mi toate aceste lucruri, don Juan nu reuşise decît să mă facă să fiu şi mai curios. Am început atunci
să analizez critic ideile profesorului Lorca, ceea ce nu mai făcusem înainte. între timp, profesorul Lorca enunţa
adevăruri uimitoare despre cunoaştere. Fiecare declaraţie era mai gravă decît cea de dinainte şi deci mai
interesantă.
La sfîrşitul celui de-al doilea semestru al cursului profesorului Lorca, ajunsesem într-un impas. Pentru mine nu
exista nici o modalitate de a clădi o punte între sistemul de gîndire al lui don Juan şi cel al profesorului Lorca. Se
aflau pur şi simplu pe nişte căi paralele. înţelegeam pornirea profesorului Lorca de a analiza sistemul de
cunoaştere din punct de vedere cantitativ şi calitativ. La acea vreme, cibernetica tocmai se lansa şi aspectul
practic al studiilor cunoaşterii era o realitate. Dar la fel era lumea lui don Juan care nu putea fi măsurată cu
uneltele standard ale cunoaşterii. Avusesem şansa să văd acest lucru în acţiunile lui don Juan, dar nu trăisem eu
însumi această experienţă. Simţeam câ acesta era motivul pentru care nu puteam să leg cele două lumi, a lui don
Juan şi a profesorului Lorca.
I-am spus acest lucru lui don Juan în cursul unei vizite pe care i-am făcut-o. Mi-a spus câ ceea ce consideram eu
a fi un dezavantaj şi deci factorul care făcea imposibilă intîlnirea dintre cele două lumi, a sa şi a profesorului
Lorca, nu era corect. în opinia sa, problema era ceva mai cuprinzătoare decît circumstanţele individuale ale unui
singur om.
- Poate câ reuşeşti să-ţi aminteşti ce ţi-am spus despre una dintre cele mai mari greşeli ale noastre, ca oameni