carlos castaneda latura activă a infinităţii - ideaticabluescafe

cerat imediat să mi se aducă o cană de cafea împreună cu delicioasele prăjiturele şi am început să discutăm
amical despre crescătoria de găini a bunicului meu. M-a întrebat dacă mai voiam prăjiturele, iar eu i-am răspuns
că nu m-ar deranja foarte tare dacă mi-ar mai da cîteva. A rîs şi apoi s-a dus chiar el să-mi aducă o tavă întreaga
de prăjiturele, incredibil de bune, din camera alăturată.
După ce m-am îndopat cît am putut, m-a întrebat politicos dacă aş dori să vin la clubul său de biliard tîrziu în
noapte pentru a juca cîteva jocuri amicale cu o serie de persoane alese de el. Mi-a zis într-o doară că era vorba şi
despre o sumă considerabilă de bani. Şi-a exprimat deschis încrederea în meşteşugul meu la biliard şi mi-a zis că
mâ va plăti, pentru timpul pierdut şi pentru efortul depus, cu un procent din banii
182
CARLOS CASTANEDA
cîştigaţi. Mi-a mai zis că el cunoştea bine mentalitatea celor din familia mea, care nu ar fi considerat că este
corect ca el să-mi dea bani, chiar dacă era vorba despre o plată cinstită. Aşa că mi-a promis să depună banii la
bancă, într-un cont special sau, şi mai bine, urma să acopere orice cumpărătură pe care aş face-o la unul dintre
magazinele din oraş sau mesele pe care le-aş fi luat la restaurant.
Nu am crezut nici măcar un cuvînt din ce-mi spunea. Ştiam că Falelo Quiroga era un hoţ şi un escroc. Cu toate
acestea, îmi surîdea ideea de a juca biliard cu persoane pe care nu le cunoşteam, şi am căzut la învoială.
- O să-mi mai daţi cafea şi prăjiturele daneze, ca astăzi? am întrebat.
- Sigur că da, copilul meu, mi-a răspuns. Dacă vii să joci pentru mine, îţi voi cumpăra toată brutăria. Am sâ-l pun
pe brutar să le facă numai pentru tine. Ai cuvîntul meu de onoare.
L-am prevenit pe Falelo Quiroga că singurul neajuns era faptul că nu puteam să ies din casă. Aveam prea multe
mâtuşi care mă urmăreau cu ochi ca de vultur iar, în plus, dormitorul meu era la etajul al doilea.
- Asta nu e nici o problemă, m-a asigurat Falelo Quiroga. Eşti mic. Domnul Falcon te va prinde fără probleme
dacă sari de la fereastră. Doar e mare cît o casă! Cred că ar fi bine să te culci devreme în seara asta. Domnul
Falcon te va trezi fluierînd şi aruncînd pietricele în geam. Ai grijă totuşi. Nu e un tip foarte răbdător.
M-am întors acasă pradă unei emoţii nemaipomenite. Nu puteam să adorm. Eram treaz cînd l-am auzit pe
domnul Falcon fluierînd şi aruncînd pietricele în geam. Am deschis fereastra. Domnul Falc6n se afla chiar sub
mine, în stradă.
- Sari la mine în braţe, băiete, mi-a zis cu o voce înăbuşită, încercînd să vorbească în şoaptă. Dacă nu sari chiar la
LATURA ACTIVĂ A INFINITĂŢII
183
mine în braţe, o să te izbeşti de pămînt şi o să mori. Să nu uiţi. Nu mă face să alerg de colo-colo. Nu trebuie decît
să sari drept la mine în braţe. Hai, sari!
Am sărit, iar el m-a prins cu uşurinţa unuia care prinde un sac de bumbac. M-a pus jos şi mi-a zis să fug. Mi-a zis
că eram un copil care tocmai fusese trezit dintr-un somn adînc şi trebuia să alerg ca să mă trezesc pe deplin pînă
ajungem la clubul de biliard.
în noaptea aceea am jucat cu doi bărbaţi şi am cîştigat ambele jocuri. M-au tratat cu cea mai delicioasă cafea, cu
cele mai bune prăjiturele pe care şi le poate imagina cineva. Eu, unul, mă simţeam ca în rai. Era cam şapte
dimineaţa cînd m-am întors acasă. Nimeni nu-mi observase absenţa. Era timpul să plec spre şcoală. Totul a
decurs ca de obicei, numai că eram atît de obosit, încît toată ziua nu am reuşit să-mi ţin ochii deschişi.
Din acea zi, Falelo Quiroga l-a trimis pe domnul Falcon să mă ia de acasă cam de două-trei ori pe săptămînă, şi
am cîştigat toate jocurile pe care m-a pus să le joc. Credincios promisiunii, a plătit tot ce am cumpărat, inclusiv
mesele la restaurantul meu chinezesc favorit, unde mă duceam în fiecare zi. Cîteodată, invitam chiar un grup de
prieteni, pe care îi speriam de moarte fugind din restaurant, strigînd cît mă ţinea gura atunci cînd venea chelnerul
cu nota de plată. Nu le venea, pur şi simplu, să creadă că nu îi ducea nimeni niciodată la poliţie pentru că
mîncaseră fără să plătească.
O adevărată tortură era că nu mă gîndisem niciodată la faptul că va trebui să fac faţă tuturor speranţelor şi
aşteptărilor celor care pariaseră pe mine. Cu toate astea, am fost supus la tortura-torturilor în momentul în care
un jucător pe bani, dintr-un oraş apropiat, l-a provocat pe Falelo Quiroga şi şi-a întărit provocarea cu un pariu
uriaş. Noaptea jocului era una
184
CARLOS CASTANEDA
nefastă. Bunicul se îmbolnăvise şi nu putea adormi. întreaga familie era ca un vulcan. Se părea că absolut nimeni
nu se dusese la culcare. Mă îndoiam că voi avea cum să mă strecor afară din camera mea, dar fluierăturile şi
pietricelele aruncate de domnul Falcon erau atît de insistente, încît mi-am luat inima în dinţi şi, încercîndu-mi
norocul, am sărit pe fereastră în braţele sale.
Se părea că absolut toţi bărbaţii din oraş se adunaseră la clubul de biliard. Feţe crispate mâ implorau să nu pierd.
Unii dintre bărbaţi m-au informat cu mult curaj câ-şi pariaseră casele şi tot ce mai aveau în rest. Unul dintre
bărbaţi mi-a zis jumătate în glumă că-şi pariase nevasta. Dacă nu cîştigam, în noaptea aceea urma să devină ori
încornorat, ori ucigaş. Nu m-a lămurit dacă voia sâ-şi omoare soţia, ca să nu fie încornorat, sau pe mine, dacă
pierdeam jocul.