Nr. 6 - Pro Didactica

EX CATHEDRAmanualul de literaturã sã contribuie la stabilirea unuidialog între elev ºi profesor referitor la fenomenulliterar, evitînd sã nege ºi sã devalorizeze aceastã“paraliteraturã”? Nu s-ar putea include în manualcîteva texte de acest gen, mai ales dacã ele sînt binerealizate din punct de vedere stilistic?3.2 Descifrarea procesului de scriereTrezindu-le interesul pentru literaturã, cãutãmsã-i determinãm pe tineri sã se implice în descifrareaprocesului de scriere. În primul rînd, este vorba degãsirea rãspunsului la întrebarea “De ce se scrie?”.Urmeazã sã aflãm ce este un text literar: într-adevãrorice text scris într-un limbaj melodios este unulliterar? Poate oare un text literar sã fie privat de aceaputere de evocare ce-l caracterizeazã? Se spune cã untext literar provoacã emoþii. Dar despre ce fel deemoþii este vorba? Emoþii reale sau emoþii estetice?Cum putem recunoaºte un scriitor bun? Ce esteexperienþa lecturii? Experienþa de cititor nu se transformãoare într-o relaþie (individualã, dezordonatã,de neînþeles ºi de nedescris) cu un text, cu un autor?De aceea trebuie sã-i permitem elevului sã pãtrundãîn textul literar, ceea ce implicã încercarea acestuiade a-l “pipãi” pe dinãuntru. De ce sã nu-i îngãduimsã treacã prin experienþa unei altfel de scrieri decîttextul literar ca, de exemplu, spotul publicitar carepoate fi considerat drept o formã modernã de poezie?“Lumea aparþine celui care o ascultã” nu este un sloganpublicitar a cãrui opacitate aminteºte în modcurios de cea a unui text literar dintr-o altã epocã? Caºi textul literar, textul publicitar face ºi el apel laprocedee stilistice. De ce nu poate fi favorizatãcompararea textelor literare ºi cele non-literare, fie elefictive sau funcþionale?Este adevãrat cã textul literar se bucurã de orecunoaºtere socialã pe care alte texte nu o au. Totuºi,tendinþa este ca acestea din urmã sã nu disparãspontan. De ce, prin urmare, nu s-ar cãuta alte forme,mai accesibile, dar similare prin anumite aspecte, înscopul revenirii la textul literar? Iatã încã o calitate amanualului de literaturã.Experienþa lecturii cu greu ar putea fi calificatãdrept act colectiv. Manualul trebuie sã þinã cont de ea,evitînd, de exemplu, prezentarea unor texte preavoluminoase, în favoarea unei varietãþi de textecapabile sã provoace maximum de emoþii.3.3 Descoperirea caracterului universal al literaturiiTrezindu-le elevilor interesul pentru literaturã,contribuim ºi la relevarea caracterului ei universal,literatura fiind universalã prin definiþie, mãrind astfelºansele de a sensibiliza elevul. Un manual de literaturãtrebuie sã cuprindã mai întîi de toate diversegenuri literare: poezia, romanul, dramaturgia, povestea,literatura epistolarã, literatura cu caracter autobiografic.Acesta trebuie sã þinã cont de epoca istoricãºi sã prezinte cel puþin un eºantion (constituit dintextele cele mai reprezentative ºi recunoscute) alprincipalelor curente literare: umanismul Renaºterii,clasicismul secolului al XVII-lea, secolul Luminilor(secolul al XVIII-lea) ºi abordarea sa filozoficã,secolul al XIX-lea ºi romantismul, naturalismul,impresionismul, secolul al XX-lea cu suprarealismul,existenþialismul, romanul nou – toate acestea pentrua-i permite elevului sã dispunã de cîteva repere,variate din punct de vedere istoric ºi limitate numeric,desigur, dar suficient de profunde. Manualul trebuiesã aibã în viziunea sa ºi diferite arii culturale, sã scoatãîn evidenþã aspectul universal al literaturii, prezentîndtexte ale autorilor ruºi, mexicani, africani etc.ªi, dincolo de aceastã universalitate, de aceastãdiversitate, manualul trebuie sã þinã cont de responsabilitãþilepe care le are faþã de opþiunile anterioare.3.4 Oferirea unei deschideri asupra vieþiiTrezind interesul tinerilor pentru literaturã, vehiculãmde asemenea o concepþie a literaturii care nuse bazeazã doar pe cunoaºtere, dar care oferã ºi odeschidere ºi o viziune asupra vieþii. Este vorba de oexperienþã complexã. Manualul de literaturã trebuiesã evite reducerea acestei complexitãþi. Un manualbun, nu este oare acela care-i serveºte drept sursã decunoaºtere elevului ºi-i permite sã-ºi formeze ºi oatitudine literarã ce-l determinã sã problematizeze?O abordare prin intermediul problematicii nu este oabordare prin intermediul temelor. Temele (de exemplu,cea a dragostei sau a morþii) pot fi tratate ºi înafara literaturii. Problematica literarã este cu totulalta. Ea demonstreazã modul în care textul estemarcat, de exemplu, de tema morþii în funcþie deexperienþa specificã ºi profund subiectivã a scriitorului.Ea demonstreazã în ce fel personajele unui romansînt produsele unei epoci, în ce fel însuºi stilulreflectã o epocã, de exemplu observarea realistã amediului social realizatã de Zola. A-l înþelege pe Zolanu înseamnã a-l identifica pe autor cu tema lumiimuncitoare, ci a dezvãlui modul în care opera sa poatesã restituie aceastã experienþã dureroasã trãitã înmediul muncitoresc. Dacã manualul opteazã pentruun decupaj tematic ca intrare principalã, el trebuie sãscoatã în evidenþã evoluþia în timp a modului detratare a unei teme universale.Manualul ar trebui, aºadar, sã trateze creaþia înraport cu statutul scriitorului. Este de dorit ca maipresus de “cunoaºterea literarã”, textele propuse sãpoatã permite înþelegerea specificului scrierii literare,ca elevul sã poatã simþi ceea ce caracterizeazã un textliterar, literalitatea acestuia în raport cu alte texte. Întradevãr,scrierea literarã este fundamental opusã altorforme de scriere (de exemplu, textul ºtiinþific care aredrept scop favorizarea înþelegerii, evaluarea cunoºtinþelorsau un articol de ziar care încearcã sã relatezeDidactica Pro..., Nr.2(6), anul 2001EVALUAREA MANUALULUI DE LITERATURÃ: RIGORILE UNUI DEMERS ÎN SERVICIUL PLÃCERII DE A SCRIE53