EX CATHEDRAGramaticile folosite în Moldova secolului alXVI-lea erau incluse în miscelanee. Una dintreprimele gramatici slavone, transcrise în Moldova ºiutilizatã în învãþãmîntul autohton, este cea copiatãprin anii 1554-1562 în mãnãstirea Slatina. Ea conþinedouã lucrãri: Despre cele opt pãrþi ale cuvîntului pecare le vorbim ºi le scriem ºi Despre literele monahuluiHrabr [1]. O copie manuscrisã prelucratã agramaticii lui Meletie Smotriþki, care dateazã dinsecolul al XVII-lea, se afla în acea perioadã încomunitatea monahalã de la Bistriþa. Tot în mediulmãnãstiresc este alcãtuitã ºi prima gramaticã a limbiiromâne elaboratã în Moldova. Autorul ei, Mocarie dela Dragomirna, o creeazã în anii ‘70 ai secolului alXVIII-lea [2].De nevoile învãþãmîntului moldovenesc estedeterminatã ºi apariþia Lexicoanelor (dicþionarelor)slavono-române ºi latino-greco-române. Întocmirealor este generatã de necesitatea studierii limbiislavone, eline, latine ºi adaptãrii terminologice aconþinutului învãþãmîntului la limba românã. Elaborareaacestor materiale didactice se intensificã lasfîrºitul secolului al XVI-lea ºi începutul secolului alXVII-lea, perioadã în care limba românã îºi consolideazãdrepturile sale prin învãþãmînt.Noile note definitorii ale ºcolii de la sfîrºitulsecolului al XVIII-lea, stabilirea unei relative omogenitãþia grupului de elevi: vîrstã ºi pregãtire, cer ostructurare mai eficientã a conþinutului.În a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea, ºcoaladin Moldova utilizeazã surse de conþinut care, conformconcepþiei ºi informaþiei, se apropie mult deaccepþia modernã a conceptului de manual. În literaturade specialitate ele sînt apreciate ca primelemanuale ºcolare. În 1755 la Iaºi, cu susþinerea mitropolituluiIacob Putneanul, este editat Bucvaru sauîncepere de învãþãturã celoru ce voru sã înveþe cartecu slove sloveneºti. Aceastã carte de învãþãturã esteconceputã conform prototipurilor din Transilvania ºieste urmatã de un ºir de bucoavne editate pentrunevoile ºcolii din Moldova: Dubãsari, 1792; Movilãu,1800; Chiºinãu, 1815; Cernãuþi, 1771 [3].Conturarea tot mai distinctã a limitelor sistemuluide învãþãmînt genereazã cererea de carte pentru nivelulsecundar sau poate chiar cel superior. Aceastã cerereeste satisfãcutã de episcopul Amfilohie Hotiniul,susþinut în activitatea sa de mitropolitul Iacob Stamati.Elaborarea manualelor constituie un rezultat al sintezeiexperienþei realizate în acest sens de cãtre învãþãmîntulautohton ºi adaptarea de cãrturarii moldoveni a unormateriale didactice din spaþiul cultural creºtin. Dreptconfirmare a contactului lui Amfilohie Hotiniul curealitatea ºcolarã europeanã ºi cu sursele de informaþiefolosite de acest mediu cultural este notiþa identificatãpe una dintre cãrþile episcopului “Aceastã cãrticicã,intitulatã în numele secretarului începãtor, este cumpãratãde noi în Roma în anul 1772. Amfilohie episcopulHotinului” [4].Nivelul de culturã generalã, impresiile de cãlãtorii,relaþiile prieteneºti cu Iacob Stamati, al cãrui crezera cã ºcoala “este locul mai trebuincios decît multealte zidiri ale politiei” [5], l-au determinat pe monahulcãrturar sã editeze un set de manuale în limbaromânã. Gramatica teologhiceascã este tipãritã“pentru învãþãtura preoþilor ºi a tuturor de obºteprovoslavnici creºtini…” [6]. Cartea este o traduceredin ruseºte dupã Bogoslovia lui Platon, arhiepiscopulMoscovei. Din mãrturiile contemporanilor, acestmanual servea drept carte de învãþãturã pentru studiulteologiei în Academia de la Kiev.A doua lucrare tipãritã de Amfilohie Hotiniul esteDe obºte geografie care nu este “scoasã“ întocmai depe lucrarea autorului francez Bufier. Episcopulfoloseºte sursele existente în bibliotecile mãnãstireºtiºi se implicã în asigurarea funcþionalitãþii acestei cãrþi.Conþinutul învãþãmîntului obiectivat în manualeleºcolare reflectã diversitatea ºi complexitatea procesuluididactic. În Cuvînt cãtre cititori autorul specificã:“fiind dintre întîi Geografie, apoi Cosmografie,fiindcã Geografia aratã numai pentru pãmînt iarãCosmografie pentru toatã lumea ºi pentru aceasta sãînveþe o parte, apoi toate pãrþile” [7].Amfilohie Hotiniul este preocupat mai întîi detoate de formarea atitudinii pozitive faþã de învãþãturã,generatã de nevoia de studiu care, dupã pãrereacãrturarului, constituie baza procesului de formare aomului. “Sã puneþi silinþa, - îi îndeamnã el pe ucenici,- de a vã învãþa, cãci aceasta se poate face, dar altelefãrã aceasta nu sã pot” [8]. Manualul conþine ºiindice de nume geografice, o listã de plante, listadomnitorilor Þãrii Moldovei ºi descrierea oraºuluiIaºi, o “arãtare pentru numãrul arãpesc, care sepoliticeºte acum, împreunã cu numãrul moldovenescîntre aceastã tablã pînã la un milion de milioane” [9].Al treilea manual tipãrit la Iaºi în acelaºi an 1795,Elementi aritmetice, are drept prototip o lucrareeditatã în Italia, pe care episcopul nu doar o traduce,ci o adapteazã la nevoile ºcolii moldoveneºti, faptconfirmat de autor “… am silit de am tãlmãcit-o ºiam aºezat-o dupã al nostru obiceiu de numãrare”[10]. Apreciind importanþa aritmeticii în însuºireaºtiinþei de carte, Amfilohie Hotiniul subliniazã cã“este veche ºi mai întîi decît toate învãþãturile” [11].Explicînd noþiunile de geometrie, unitãþile de mãsurãsînt adaptate la cele folosite tradiþional de moldoveni.Motivul editãrii unui set de manuale în limbaromânã în perioada dominaþiei fanariote, cînd administraþiastatalã insistã asupra propagãrii culturiigreceºti prin învãþãmînt, rãmîne a fi o temã de cercetarepentru istorici ºi cei preocupaþi de evoluþia60AIRMAREA ACCEPÞIEI MODERNE A CONCEPTULUI DE MANUAL ªCOLAR: RETROSPECTIVà ISTORICÃ
EX CATHEDRAmanualului ºcolar. Aderînd la supoziþia lui NicolaeIorga, încercãm presupunerea cã acest set de cartevede lumina zilei pentru a satisface cerinþele ºcolii dea adapta conþinutul învãþãmîntului la trebuinþele celormulþi, dornici sã primeascã o instruire pe înþeles.ãcînd o trecere în revistã a informaþiei despreevoluþia manualului pînã la începutul secolului alXIX-lea, perioadã în care acesta devine un elementintegrant al accepþiei moderne de realizare a procesuluididactic, este necesar sã menþionãm diversitateafuncþiilor pe care le-a realizat.Paginile cãrþilor de învãþãturã au pãstrat pentrugeneraþiile ulterioare impresiile dascãlilor ºi aleucenicilor despre procesul de învãþãmînt. Notiþelemarginale sînt, în contextul evoluþiei ºcolii noastre,primele încercãri de conturare a unor idei despreeducaþie. Aceastã experienþã este confirmatã ºi în adoua jumãtate a secolului al XVIII-lea, prin conþinutulPredislovei Bucvarului de la Iaºi care îi serveºte luiIacob Putneanul, mitropolit al þãrii, drept mijloc deexpunere a teoriei despre evoluþia personalitãþii. Prinmanualele ºcolare se încearcã o fuziune între experienþacãrturãreascã autohtonã ºi înfãptuirile ºcoliieuropene. Manualele sînt primele surse de conþinutîn limba maternã, prin care tinerii moldoveni au accesla realizãrile ºtiinþifice ale timpului.Manualele evolueazã în contextul procesului didactic,caracterizîndu-se prin notele definitorii aleºcolii la diferite etape ale dezvoltãrii ei. Acest gen demateriale didactice deþine pînã în prezent un rolprioritar în procesul de învãþãmînt în pofida prognozeloradepþilor supermedierii acestuia prin intermediultehnologiilor moderne. Preocupãrile actuale orientatespre perfecþionarea manualelor ºcolare înconformitate cu exigenþele ºcolii contemporanecertificã importanþa acestei surse informativ-formativeîn realizarea obiectivelor procesului educaþional.REPERE BIBLIOGRAICE:1. Eºanu, A., Din vremuri copleºite de greutãþi,Chiºinãu, Editura ªtiinþa, 1991, pag. 218.2. Idem, p. 222.3. Ghibu, O., Din istoria literaturii didacticeromâneºti, Bucureºti, Editura Semne, 1998,pag.278.4. Gumenâi, I., Noi contribuþii privitoare la viaþaºi activitatea lui Amfilohie Hotiniul, în Analeªtiinþifice ale Universitãþii de Stat din Moldova,seria “ªtiinþe socio-umane”, Chiºinãu, 2000,pag.235.5. Stamati, I., Anaforana, în Uricarul, partea III,Iaºii, Tipografia Buciumului Român, 1853, p. 15.6. Gumenâi, I., Op. cit., pag. 236.7. Amfilohie Hotiniul, De obºte geografie, Iaºi,Tipografia Sfintei Mitropolii, 1795, introducere.8. Idem, pag. 217.9. Ibidem.10. Ibidem.11. Amfilohie Hotiniul, Elementi aritmetice, Iaºi,Tipografia Sfintei Mitropolii, 1795, introducere.M. Eminescu – recenzent demanuale ºcolare<strong>Pro</strong>blema calitãþii manualelor ºcolare a fost frecvent abordatã deM.Eminescu în timpul activitãþii sale de revizor ºcolar. El a înþeles foartebine faptul cã eficienþa învãþãmîntului depinde în mod direct de calitateaprogramelor ºi a manualelor. Într-o perioadã cînd manualele în mare partenu respectau nici chiar cele mai elementare exigenþe psihopedagogice, iaradministraþia ºcolii nu acorda importanþa cuvenitã mijloacelor de instruire,M.Eminescu s-a pronunþat în mod consecvent împotriva unor manualesupraîncãrcate, compilate, scrise într-un limbaj dificil. AnalizîndManualul de sintaxã românã de G.Stoicescu ºi D.ªt.Cãlinescu,M.Eminescu susþine cã limbajul manualelor ºcolare trebuie sã fie accesibil ºi simplu, adecvat modului de gîndireºi nivelului de înþelegere al copilului ºi se aratã îngrijorat de faptul cã “învãþãtorii, care nu ºtiu nici a scrie bine,dau în mînã copiilor cãrþi scrise într-o limbã pe care ei n-o înþeleg ºi-i pun sã înveþe filã cu filã lucruri pe careei nu ºi le pot închipui” (3, p.46).În scrierile lui M.Eminescu gãsim nu numai criticã abundentã ºi asprã la adresa multor manuale, dar ºi propuneripertinente ºi valoroase cu privire la metodologia elaborãrii unor manuale eficiente, precum ºi la condiþiilepsihopedagogice pe care trebuie sã le incumbe un manual bun. Conþinutul unui astfel de manual, în viziunea luiMaria VASILIEV<strong>Didactica</strong> <strong>Pro</strong>..., <strong>Nr</strong>.2(6), anul 2001AIRMAREA ACCEPÞIEI MODERNE A CONCEPTULUI DE MANUAL ªCOLAR: RETROSPECTIVà ISTORICÃ61