EX CATHEDRAmanual sau cele ale profesorului, dar nu ºi sã elaborezepropriile idei. Exerciþiile au, deseori, forma uneisimple activitãþi de repetare sau de reproducere a uneiinformaþii cunoscute ºi înþelese deja sau a unor acþiunimotorii de consolidare ºi de automatizare a acestora.În acest caz, elevii devin simpli executanþi, mai multsau mai puþin conºtienþi de acþiunea care vizeazã înmod preponderent capacitatea de reproducere aachiziþiilor ºi mai puþin cea de construcþie, de elaborarea unor noi acþiuni sau forme comportamentale.În viziunea modernã, manualul ºcolar este unuldin instrumentele de lucru pentru elevi, poate celmai important, care detaliazã în mod sistemic temelerecomandate de programele ºcolare ºi contribuie laorganizarea procesului de învãþãmînt.Conceput astfel, manualul trebuie sã fie mai puþinun depozitar de informaþii ºi sã conþinã într-o mãsurãmai mare modalitãþi de lucru redate explicit în logicaexpunerii didactice, fiind un prilej de dezvoltare agîndirii ºi a altor capacitãþi intelectuale, voluþionale,morale, estetice, de realizare a transferului de la unînvãþãmînt axat pe acumulare de cunoºtinþe ºi capacitãþispre un învãþãmînt bazat mai mult pe acumularede competenþe. Situaþia în care omul trebuie sã joaceun rol activ ºi decisiv în toate sectoarele vieþii socialumane,cerinþele sporite privind capacitatea de gîndirecreatoare ºi de acþiune constructivã, de cercetareºi de previziune, nevoile crescînde ale nivelului deinteligenþã ºi imaginaþie cer mai mult spirit de invenþieºi inovaþie socialã, mai mult entuziasm ºi curaj pentrua traduce în viaþã ideile ºi iniþiativele, abilitãþile derezolvare a problemelor.Este necesar ca prin intermediul manualului sã seinducã individualizare ºi diversificare, respectînd unstil cognitiv adecvat vîrstei, asigurãndu-i fiecãrui elevinstruire în propriul tempou, oferindu-i posibilitãþi dea continua studiul în cadrul unor activitãþi extraºcolaresau sugerîndu-i un program de activitate în cadrulunui program compensatoriu dupã lecþii. Este vorbade o astfel de organizare a procesului de învãþãmînt,încît aceasta sã prevadã îmbinarea ºi alternanþasistemicã a activitãþilor bazate pe efort individual cucel organizat în microgrupuri pentru rezolvarea unorprobleme sau efectuarea în echipã a unor experimente,sã asigure îmbinarea activitãþilor de învãþareºi de muncã individualizatã, independentã cu activitãþilede cooperare, de învãþare ºi de muncã interdependentã.Manualul trebuie sã permitã ca elevul sã fie tratatdrept subiect al educaþiei sau drept propriul sãu educator,deoarece prin el sînt finalizate toate eforturileinstruirii. Elevul trebuie obiºnuit sã înveþe singur, sãutilizeze în mod independent cartea, sã fie consideratun partener activ ºi responsabil al procesului deînvãþãmînt, cu care sã coopereze într-un spirit de respectºi ajutor reciproc. Acesta însã va deveni activºi îºi va însuºi o gîndire doar dacã i se acordã încredereape care o meritã. Elevul trebuie încurajat înpermanenþã sã realizeze de sine stãtãtor multipleactivitãþi, care sã-l familiarizeze cu modul în caretrebuie sã dobîndeascã ºi sã-ºi completeze singurcunoºtinþele, sã le înþeleagã, sã le stocheze ºi sã leaplice în mod independent. Deci, studiul individualcapãtã o importanþã din ce în ce mai mare în detrimentulpredãrii propriu-zise.Se cere ca funcþia principalã a manualului de altãdatã – cea de informare (transmitere de cunoºtinþe)sã fie diminuatã în favoarea funcþiilor de formare acapacitãþilor ºi competenþelor, de fixare ºi consolidareprin realizarea activitãþilor, ce mobilizeazã un ansamblude resurse: cunoºtinþe, experienþe, capacitãþi,automatisme, priceperi, asigurînd integrarea lor.Manualul trebuie sã sprijine transferul cunoºtinþelorpe verticalã – prin aprofundarea, consolidarea cunoºtinþeloresenþiale ºi a capacitãþilor formate, ºi peorizontalã – prin lãrgirea cunoºtinþelor, completareaconþinuturilor deja însuºite, prin sugerarea indicaþiilorpentru autoevaluare în scopul verificãrii nivelului derealizare a obiectivelor de referinþã ºi generale, prinreintegrarea informaþiilor ºi capacitãþilor la un niveloptimal, aplicînd tehnici de evaluare sumativã.În condiþiile exploziei informaþionale, este multmai important ca elevul sã-ºi formeze abilitãþi de aprelucra informaþia, utilizînd tehnologiile moderne,cunoscînd metodele ºi formele eficiente de lucru,mobilizînd resursele accesibile ºi propriul sãu potenþial,decît sã stocheze informaþii care, cu timpul, vorfi date uitãrii. aptul cã autoinstruirea se impune totmai mult justificã în mare mãsurã caracterul formatival manualului modern, axat pe dezvoltarea capacitãþilorelevilor, deci a puterii, aptitudinii de a realizaceva prin formarea de competenþe, prin exersarea încadrul diverselor activitãþi de integrare formulate înmanual. Astfel vor fi dezvoltate capacitãþile intelectuale,spiritul de investigaþie ºi de creativitate; eleviivor fi pregãtiþi pentru viitor în sensul de a ºti cum ºiunde sã caute informaþii în mod independent. Dacãne gîndim bine, sînt cerinþe absolut fireºti. Viitorul nutrebuie aºteptat cu pasivitate, ci pregãtit sau construitcu grijã.58MANUALUL ªCOLAR – INSTRUMENT DE LUCRU PENTRU ELEVI
EX CATHEDRAAfirmarea accepþiei moderne aconceptului de manual ºcolar:retrospectivã istoricãOtilia DANDARAManualul este o realitate a ºcolii contemporane,fãrã de care e dificil sau chiar imposibil de realizatprocesul de învãþãmînt. El mai rãmîne a fi sursã decunoaºtere pentru elevi, suport informativ-metodicpentru profesori, iar pentru pãrinþi – “standard” deconstatare a nivelului performanþei de învãþare acopilului. Impunîndu-se prin prioritatea de a fipurtãtorul mesajului educativ ºi de a realiza legãturadintre generaþii, perfecþionarea lui continuã a fost ºieste unul dintre obiectivele majore ale ºcolii.<strong>Pro</strong>cesul afirmãrii acestui mijloc de instruire înviaþa ºcolarã a durat în timp, pînã cînd epoca ºcolarizãrii,secolul al XIX-lea, îl ridicã la rang de sursãdominantã de conþinut.În prezent, izvoarele cu caracter enciclopedic neoferã urmãtoarele accepþii: Manualul – carte carecuprinde noþiunile de bazã ale unei ºtiinþe; carte deºcoalã (DEX); carte (folositã în ºcoli) în care sîntprezentate ºi explicate noþiunile fundamentale aleunei discipline ºtiinþifice, artistice sau tehnice(DEI). Referindu-ne la aceste accepþii, e cazul sãmenþionãm cã primele manuale apar cu mult înainteadelimitãrii didactice (realizate de pãrintele pedagogieiJ.A.Comenius) a disciplinelor de învãþãmînt deºtiinþa corespunzãtoare obiectului de studiu. Secolede-a rîndul au fost elaborate manuale, pînã cîndJ.A.Comenius fundamenteazã teoretic necesitatearespectãrii anumitor principii în alegerea conþinutuluiunui manual ºcolar. Principiul cercurilorconcentrice rãmîne a fi ºi astãzi actual ºi funcþionalca ºi acum 450 de ani.Revenind la noþiunile indicate mai sus, menþionãmºi completãrile prezente în ambele accepþii: carte deºcoalã, carte folositã în ºcoli. Aceste precizãri fac ºimai dificilã determinarea manualului ca element alprocesului didactic în contextul evoluþiei practiciieducaþionale ºi teoriei pedagogice.Concretizãrile menþionate mai sus ne apropie deaccepþia carte de învãþãturã. Este cazul sã indicãmcã aceastã suprapunere de sens se produce în perioadamodernã, deoarece pînã atunci ºcoala folosea în scopinstructiv-educativ surse de conþinut cu caractermoral-religios care se încadrau perfect în contextulacestei accepþii.Este bine cunoscutã tradiþia iniþierii ucenicului înºtiinþa de carte folosindu-se Ceaslovul, pe care îlputem aprecia drept prototip al bucoavnelor din sec.XVII-XVIII ºi al abecedarelor din epoca contemporanã.Utilizarea Ceaslovului era cauzatã nu atît deaccesibilitatea materiei de studiu la etapa incipientãde instruire, cît mai curînd, de valenþele formative aleconþinutului ce contribuiau la formarea unor calitãþimorale necesare dezvoltãrii personalitãþii prin învãþãmînt.În acest context meritã apreciere ºi Miscelaneul,carte de învãþãturã, prezentã în bibliotecile mãnãstirilordin Moldova încã din secolul al XV-lea. Þinîndcont de caracterul intenþionat ºi organizat al procesuluieducaþional, cît ºi de tradiþia respectãrii strictea anumitor principii, putem aprecia conþinutul miscelaneelordrept o culegere de lucrãri necesare realizãrii“programei” de învãþãmînt. Diversitatea informaþiei,care cuprinde mai multe domenii: lucrãri hagiografice,omiletice, istorice, muzicale, juridice reflectãcomplexitatea conþinutului procesului didactic.ªi Ohtoihul poate fi considerat prototipul manualuluiºcolar din considerentul cã, prin scop ºi conþinut,realizeazã în complexitate obiectivele instructiveducativeîntr-un domeniu concret de cunoaºtere:însuºirea de cunoºtinþe muzicale teoretice, formareade priceperi ºi deprinderi interpretative, formarea deatitudini. Acest gen de carte a însoþit evoluþia ºcoliinoastre din cele mai vechi timpuri.În contextul istoric al lumii creºtine manualeleapar la interferenþa dintre conþinutul profan ºi sacru.Primele manuale încearcã sã reproducã structura unorcãrþi de învãþãturã creºtinã. Manualele lui Alcuin(735-804), elaborate pentru nevoile ºcolilor carolingiene,sînt scrise sub formã de dialog încercînd, ca ºiîn cazul Catehismului, prin întrebãri ºi rãspunsuri, sãformeze discipolilor cunoºtinþe în domeniul Gramatica,De Orthographia, Dialogus de Rhetorica etVirtutibus, De dialectica. Acest prim set de manualeºcolare acoperã necesitãþile celor ºapte arte liberaleºi rãmîn a fi pentru secolele urmãtoare conþinut–standard, mãsurã pentru determinarea nivelului decãrturãrie.<strong>Didactica</strong> <strong>Pro</strong>..., <strong>Nr</strong>.2(6), anul 200159