Nr. 6 - Pro Didactica

DEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICECe stã la baza strategiilor cedezvoltã Gîndirea Criticãsau undamentele teoretice aleProgramului L.S.D.G.C.Alvina GROSUProgramul L.S.D.G.C. oferã o metodologie ºi unset coerent de strategii de predare-învãþare ce sîntproiectate pentru a asigura o participare cît maidinamicã a elevilor ºi, implicit, o învãþare mai activã.Metodologia acestui program are la bazã un aliajdintre teoriile învãþãrii ºi practica pedagogicã îndomeniul Gîndirii Critice, fundamentul teoreticconstituindu-l constructivismul, reprezentat de JeanPiajet ºi Lev Vîgotski, ºi teoria metacognitivã,asociatã cu numele lui Ann L.Broun ºi Isabel Beck.Constructivismul subliniazã rolul activ al celui careînvaþã în crearea sau “construirea” cunoºtinþelorpornind de la propria experienþã, explorare, descoperireºi raþionalizare. Noile experienþe sînt interpretateîn lumina unei înþelegeri mai vechi, deja construite, ceîi înzestreazã pe elevi cu scheme cognitive carereprezintã ideile ºi concepþiile de bazã constituite întemei pentru cele ce urmeazã a fi construite.Oare toatã învãþarea este construitã?Jean Piajet stabilea o distincþie între tipurile decunoºtinþe dobîndite prin descoperire în cadrulînvãþãrii active ºi cele “socialmente impuse” saucunoºtinþe factuale care trebuie sã fie însuºite. Caexemple de cunoºtinþe ce pot fi descoperite prinexperienþã, deducþii logice ºi reflecþie pot servi:urmãrile dominaþiei otomane în cultura româneascã;circuitul apei în naturã; cîmpul lexical ºi funcþionareafigurilor gramaticale sau retorice etc. Exemple careilustreazã cunoºtinþele ce trebuie dobîndite de la alþiisînt: unitãþile de mãsurã a densitãþii; perioada dedomnie a lui ªtefan cel Mare; cel mai înalt munte ºicea mai adîncã depresiune; autorul romanului Viaþaca o pradã etc.Existenþa a douã categorii de bazã: una formatã dincunoºtinþele construite activ, care rezultã din curiozitate,ºi cealaltã – cunoºtinþele dobîndite, însuºiteprintr-o manierã mai pasivã, are un impact importantasupra educaþiei. Cunoºtinþele ce rezultã în urmadescoperirii sînt mult mai operaþionale: noi învãþãmdescoperind ce înseamnã “rece” ºi “fierbinte”, cum seformuleazã un gînd, unde este localizat un oraº, cefenomene au loc în societate etc., folosind mai apoiaceste concepte în viaþã ºi activitatea curentã.Care sînt avantajele ºi dezavantajele învãþãrii prindescoperire?Învãþarea prin descoperire individualã poate fi unproces lent: cîþi dintre noi ar fi în stare sã descopereecuaþia de gradul doi, structura atomului sau practicilebudiste? Instituþia educaþiei se bazeazã pe faptul cão persoanã în timpul vieþii nu poate redescoperi nicimãcar o micã parte din cunoºtinþele pe care generaþiide savanþi, cercetãtori ºi artiºti le-au dobîndit întimpul acitivitãþii lor.De altfel, prin descoperirea individualã, învãþareadevine vulnerabilã la variaþii extremiste idiosincratice,fapt ce i-a îngrijorat pe unii psihologi (inclusivLev Vîgotski), deoarece învãþarea prin descoperire,neînsoþitã de un nivel educaþional suficient, poateduce la ”concepte spontane” care, uneori, diferã înmod inacceptabil de “conceptele ºtiinþifice”. Dreptrezultat obþinem o minte plinã de inexactitãþi ºiprejudicii.Pe de altã parte, abordarea predãrii ca un transferpasiv al cunoºtinþelor/informaþiilor, fãrã participareaactivã a elevului, rãmîne ineficientã pentru cã aceºtiaînvaþã cel mai bine atunci cînd este implicatã curiozitatealor. Dacã elevii memorizeazã informaþia fãrãa manifesta prea multã curiozitate ºi fãrã a face legãturãcu anumite cunoºtinþe anterioare, aceasta, dupãGardner, peste timp va deveni “moartã”, detaºatã denoþiunile orientative cu ajutorul cãrora o persoanãabordeazã problemele reale ale vieþii. Gardner aduceca exemplu studenþii de la ºtiinþele politice, care fiindîntrebaþi despre candidatul pentru care ar vota, uitãde pregãtirea lor profesionalã ºi reacþioneazã ca niºtepersoane neavizate; sau elevii/studenþii care învaþãmatematica ºi nu pot selecta fenomene naturale ce s-ar înscrie în graficul funcþiei matematice; ori cei cestudiazã chimia ºi nu pot scoate o patã de pe hainãetc. Rezultatele nefundamentate pe cunoºtinþe anterioareºi pe curiozitatea elevilor reprezintã o irosire aeforturilor de a educa, iar elevii nu sînt în stare sãutilizeze ceea ce au învãþat.Cum am putea soluþiona aceastã problemã?Mulþi educatori/profesori au abordat problemacombinãrii cunoºtinþelor construite ºi a celor “socialmenteimpuse” în baza principiului activismului înînvãþãmînt, încurajîndu-i pe elevi sã-ºi construiascã74