Nr. 6 - Pro Didactica

DEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICEnoile cunoºtinþe în cadrul oferit de disciplineleacademice. În aceastã ordine de idei obiectele destudiu nu sînt concepute ca “depozite” în care sîntstocate informaþii statice, ci ca moduri de cunoaºtere,cãi de învãþare. Aceasta permite tratarea educaþieipornind de la curiozitate, descoperire, care îi încurajeazãpe elevi sã punã întrebãri ºi îi îndeamnã sãgîndeascã în “structurile ºi prin limbajul disciplinei”.ãrã îndoialã, copiii au nevoie de un anumit volumde cunoºtinþe pentru ca “descoperirile” lor sã fie cuadevãrat productive. Dacã înþelegerea înseamnãinterpretarea noilor informaþii în lumina unor structuriale cunoaºterii deja existente, atunci este importantca elevii sã fie ajutaþi sã dobîndeascã un nucleu de ideiorientative din multiple domenii, adicã “cunoºtinþedespre lume”, ca sã poatã percepe în mod adecvat unanume set de subiecte. Problema profesorilor care þinsã accentueze ponderea “cunoºtinþelor despre lume”(ceea ce numim cunoºtinþe dobîndite în ºcoalã)constã în evitarea implicãrii active a elevilor înprocesul învãþãrii.Predarea cunoºtinþelor esenþiale despre lumetrebuie realizatã astfel încît sã fie menþinutã o învãþareactivã. În acest sens, o metodã eficientã ar fi utilizareacadrului Evocare/Realizarea sensului/Reflecþie, care:– încurajeazã descoperirea activã ºi sprijinãelevii în folosirea “uneltelor” oferite de materiilede studiu pentru cãutarea unor rãspunsuri laîntrebãrile lor;– valorificã faptul cã elevii posedã un bagaj decunoºtinþe suficiente pentru a aborda teme noi;– prefigureazã înþelegerea ºi personalizeazãcunoºtinþele, realizînd astfel preceptele teorieiînvãþãrii constructiviste.Teoria schemei a derivat din constructivism (prinanii 1970-1980), perioadã în care s-a produs o exploziea cercetãrilor efectuate în domeniul psihologieicognitive care s-au soldat cu numeroase rezultate înceea ce priveºte teoretizarea procesului de învãþare,în general, cititul ºi scrisul, în particular. Printremultiplele direcþii lansate, notabilã este cea a lui RichardAnderson ºi a colaboratorilor sãi care au stabilitun program de cercetare ºi teoretizare denumit “teoriaschemei”, ce demonstreazã importanþa atitudinii activea celui ce învaþã în construirea cunoºtinþelor ºirolul cunoºtinþelor (schemelor) deja acumulate încadrul procesului respectiv. În baza rezultatelor lacare au ajuns psihologii, adepþii acestei teorii aufundamentat dezvoltarea unor noi tehnici de predarecare încurajeazã cercetarea activã a celui care învaþã.Printre acestea pot fi numite: modelul Evocare/Realizarea sensului/Reflecþie (Jeannie L. Steele,Kurtis S. Meredith, Charles Temple), strategiile: ªtiu/Vreau sã ºtiu/Am învãþat (D.Ogle), Predareacomplementarã (Palincsar ºi Brown), ChestionareaAutorului (Beck). Psihologia cognitivã a oferitfundamente teoretice ºi ºtiinþifice pentru mai multemetode didactice care erau deja folosite: Lectura /Discuþia Ghidatã (Stauffer).Învãþarea metacognitivã subliniazã rolul activ alcelui ce învaþã. În anii 1920 Ogden ºi Richard auelaborat lucrarea The Meaning of Meaning, aventurîndu-sesã afirme cã învãþarea nu este un processtatic, ci unul activ în cadrul cãruia subiectul dãsensuri proprii anumitor lucruri. Acest domeniu alºtiinþelor cognitive a adus noutãþi care confirmã celeexpuse mai sus. Dacã procesul de construcþie acomprehensiunii este unul activ, atunci cel ce învaþãpoate fi pregãtit sã realizeze activitatea de descoperiredin ce în ce mai eficient. În mod tradiþional, ºcolileau etalat în faþa elevilor produsele gîndirii (cunoºtinþelecuprinse în volume ºi cursuri), dar rareori auprezentat procesul care a dus la rezultatele date. Cumpoate fi realizat acest lucru din moment ce gîndireaeste un proces ascuns? În opinia lui Donald Graves,învãþarea elevilor sã gîndeascã trebuie abordatã ca omuncã de atelier. Dupã Isabel Beck, învãþarea trebuieînþeleasã ca o ucenicie a cunoaºterii. Ambele poziþiiau dus la determinarea rolului profesorului – cel de aprezenta modele de gîndire ºi învãþare, în timp ce rolulelevilor constã în preluarea unui set de elementeprocesuale ºi strategice pe care le pot folosi în modindependent în construirea cunoºtinþelor.Teoriile învãþãrii analizate aici reflectã ideile debazã de care se conduc numeroºi educatori progresiºti.Acestea, actualizate cu grijã ºi inteligenþã cuajutorul unor strategii ce derivã din ele, ar trebui sã-ldetermine pe profesor sã stabileascã un program deinstruire care ar permite o învãþare eficientã ºi i-arstimula pe elevi sã dea dovadã de spirit de iniþiativãîn ceea ce priveºte propria educaþie.Aceste teorii sînt cuprinse în cele opt cursuri aleProgramului “Lecturã ºi Scriere pentru DezvoltareaGîndirii Critice”, care au ca obiective formarea unorcolective de elevi/studenþi activi pentru a le dezvoltaabilitãþi de buni cetãþeni. Aceste obiective reprezintãscopul eternelor cãutãri ale profesorilor din toatãlumea.REPERE BIBLIOGRAICE:1. Vãideanu, G., Educaþia la frontiera dintremilenii, Bucureºti, 1988.2. Thomas, J., Marile probleme ale educaþiei înlume, Bucureºti, 1997.3. Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch.,Ghidul I-VIII, Proiectul L.S.D.G.C., 1998.4. Resnick, L.B., Klopfer, L.E., Toward theThinking Curriculum: Curent cognitive research,Alexandria, 1989.Didactica Pro..., Nr.2(6), anul 2001CE STÃ LA BAZA STRATEGIILOR CE DEZVOLTÃ GÎNDIREA CRITICÃ SAU UNDAMENTELE TEORETICEALE PROGRAMULUI L.S.D.G.C.75