Nr. 6 - Pro Didactica

DEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICESe audiazã ºi se examineazã în aceastã cheie texteproduse de eleviLectura împotrivã a textelor produse de elevipoate fi conceputã astfel:toatã clasa a produs lucrãri narative de imaginaþie(bunãoarã, în tehnica presupunerea prin termeni);• elevul care se anunþã sã-ºi citeascã lucrareaacceptã sã i se punã întrebãri de detaliu, la careva avea sau nu rãspunsuri, dar care îl vor ajuta sãvadã punctele vulnerabile ale naraþiunii sale;• toate întrebãrile adresate autorului vor ficonsemnate, pentru a-l ajuta sã-ºi perfectezelucrarea;• lectura se face “din fotoliul autorului”: elevulcare citeºte ia loc în faþa clasei, pe un scaun special.Sã examinãm urmãtoarea situaþie: elevilor li s-acerut sã producã un text narativ, la desfãºurarea cãruiaparticipã obligatoriu urmãtoarele personaje ºi obiecte:– un bãieþel;– un cãþeluº care e prieten cu bãieþelul;– o pereche de ghetuþe ale bãieþelului;– un vrãjitor.Recomandãm sã se proiecteze douã lecturi aletextului: lectura cognitivã, pe care autorul o facepentru ca toþi ceilalþi sã poatã urmãri elementelesubiectului ºi desfãºurarea evenimentelor, ºi lecturaîmpotrivã, în cadrul cãreia textul va fi disociat ºiinterpretat.La încheierea lecturii cognitive, trebuie sã se lasetimp, pentru ca toþi elevii sã-ºi noteze întrebãrile ceau apãrut imediat. Pentru moment, ei pot solicitarecitirea unui segment sau altuia. La primele exersãri,pînã cînd tehnica le va deveni familiarã, e posibil caelevii sã fie preocupaþi mai mult de evenimente ºi maipuþin de subtilitãþi ºi detalii.La cea de-a doua lecturã, realizatã pe fragmente,întrebãrile vor fi mai fine, ele vizînd doar alineatulcare a fost citit sau raportarea situaþiei din acest alineatla textul precedent. Obiectivul unei atare analize nupoate fi decît unul conceput sub semnul bunãvoinþei,al intenþiei de a ajuta, de a sugera o soluþie, în nici uncaz – de a-l face pe elev sã se simtã incomod. La felde importantã, ca ºi îmbunãtãþirea calitativã a textului,e pãstrarea unui atmosfere de lucru, de colaborare, adesfãºurãrii unei lecþii din care învaþã toþi, nu doar celcare stã acum în fotoliul de scriitor. De aceea trebuiesalutatã dorinþa elevului de a citi - este un semn certal convingerii cã lucrarea sa va avea de cîºtigat.În drept sã rãspundã la întrebãri este numai autorultextului, deoarece este singurul omniscient, uniculcare ºtie ce a intenþionat pentru personajele sale.Elevii trebuie sã accepte ºi sã conºtientizeze situaþiacã fiecare a avut la dispoziþie aceiaºi 4 termeniobligatorii, dar ºi libertatea de a improviza în baza lororice situaþie de poveste, exploatînd motive cunoscutesau inventînd ceva original.Examinarea împotrivã a unui text îi va ajutaautorului sã-ºi vadã lacunele, inadvertenþele, momenteleîn care trebuie sã revinã asupra detaliilor, îi vadezvolta competenþa comunicativã.Bunãoarã, textul de basm pe care l-a scris unuldintre elevi este urmãtorul:O întîmplare neobiºnuitã într-o zi obiºnuitãTrãia odatã într-o cãsuþã albã în inima pãdurii unbãieþel, pe nume ranz. Tatãl sãu era pãdurar ºi ocroteacerbii regelui, iar mama avea grijã de gospodãrie. În ocolulde lîngã casã erau o mulþime de orãtãnii, capre, cai ºi iepuri.Dar mica împãrãþie a lui ranz se întindea în dosul casei,unde stãteau animale bolnave sau pui de jivine care ºi-aupierdut pãrinþii. Toþi erau aduºi acasã de pãdurar, iar fiulsãu îi îngrijea cum nu se poate mai bine. Iatã cã într-odimineaþã de toamnã ranz a ieºit sã-ºi viziteze prietenii.Ca de obicei, îl însoþea tovarãºul sãu devotat — cãþeluºulClick. De fapt, era un pui de lup, domesticit iarna trecutã,dar oamenii care îl vedeau credeau cã este cîine. ranztocmai îl întreba pe puiul de cerb auriu dacã se simte maibine astãzi, cînd o voce necunoscutã, dar foarte caldã, i seadresã: “Spor la muncã, domnule veterinar!” Bãiatul ridicãfruntea ºi întîlni ochii unui om cum nu mai vãzuse înainte.Era un bãrbat înalt ºi slab, cu barbã cãruntã, care îi acopereajumãtate de obraz, ºi ochi verzi ca iarba de primãvarã.Hainele sale bogate, de catifea albastrã cu stele argintii,arãtau cã nu este o persoanã simplã. “Mulþumesc”, rãspunsesfios ranz, “dar ce înseamnã veterinar?”.– Veterinarul, dragã ranz, este doctorul animalelor.Îþi place sã îngrijeºti de ele, nu-i aºa?– Da, domnule… dar cred cã nu ºtiu prea multe.Piciorul puiului de cerb nu se vindecã ºi nu pot sã-l ajut înnici un fel.– Lasã-mã sã vad, spuse omul.Scoþînd din buzunar un beþiºor subþire, atinse piciorulbolnav al puiului ºi acesta bãtu imediat din copitã, gata sãsalte sãnãtos prin ocol. ãrã sã mai întrebe nimic, necunoscutulrepetã procedura cu celelalte jivine bolnave. ranzîl privea cu gura deschisã.– Dumneavoastrã sînteþi vrãjitor, nu-i aºa? îndrãzniel, în sfîrºit.– Da, rîse bãrbatul, sînt vrãjitor. Nu cumva þi s-a fãcutfricã?– Ba deloc, vã mulþumesc pentru ajutor, rãspunseranz.– De fapt, am venit aici pentru tine. ªtii doar cã noi,vrãjitorii, þinem la animale ca la fraþii noºtri, ºi de aceearegele nostru m-a trimis sã-þi mulþumesc pentru cã ai grijãde ele. Cere-mi ce vrei, voi îndeplini dorinþa ta.Bãiatul cãzu pe gînduri. O dorinþã… De cîte ori visasesã întîlneascã un vrãjitor în carne ºi oase, ºi pregãtise zecide dorinþe urgente… Dar acum nu-ºi amintea de nici una.– Aº vrea sã…Vreau sã devin vrãjitor, ca dumneavoastrã,ºi sã lecuiesc toate animalele bolnave din pãdure!Didactica Pro..., Nr.2(6), anul 2001LECTURA ÎMPOTRIVÃ79