1 BAZELE MARKETINGULUI Conf.univ.dr Ioan DEAC ... - Tipografia

BMK 17/48
politică de produs,
politică de preţ etc.
Dinamica şi factorii politicii de marketing
Factorii exogeni cuprind aspecte pe care întreprinderea nu are posibilitatea practică de a le
controla sau cel puţin a le influenţa, cum ar fi :
- cererea de consum,
- practicile comerciale,
- concurenţa,
- conjunctura internă şi internaţională etc.
Factorii exogeni. Intră în această categorie toţi factorii (variabilele) controlaţi de către
întreprindere ,cu ajutorul cărora aceasta îşi poate atinge, în condiţii de eficienţă, obiectivele fixate
pentru o anumită perioadă.
Dinamismul diferit al întreprinderilor dă naştere unui grad de adaptabilitate diferit, respectiv unor
diferenţe sensibile în ceea ce priveşte sinergia întreprinderii.
Locul strategiei de piaţă în activitatea de marketing
.
Strategia de piaţă reprezintă nucleul politicii de marketing. Ea încorporează toate cele trei
elemente ale unei strategii ,,complete”, respectiv :
strategia de acţiune,
strategia rezultatelor
strategia angajării.
În viziunea marketingului, ,,raţiunea existenţei întreprinderii este satisfacerea, în condiţii de
maximă eficienţă, a unor cerinţe de consum”.
Tipologia strategiilor de piaţă
Tipologia strategiilor de piaţă pe care le poate adopta întreprinderea poate fi structurată în raport
de :
1. Poziţia întreprinderii faţă de dinamica pieţei conduce la adoptarea uneia din următoarele
variante strategice:
a) strategia creşterii, a dezvoltării activităţii de piaţă, : este o strategie proprie
întreprinderilor aflate în plină expansiune, cu o sinergie ridicată şi care funcţionează în cadrul
unor pieţe dinamice;
b) strategia menţinerii volumului activităţii de piaţă, indicată în condiţiile în care piaţa
este saturată sau atunci când potenţialul întreprinderii este relativ limitat, neexistând posibilitatea
extinderii activităţi;
c) strategia restrângerii activităţii de piaţă, o strategic a ,,supravieţuirii”, ce poate intra în
discuţie în condiţiile unei pieţe aflate într-un evident regres. De asemenea, această strategie o
poate aplica agenţi economici care, pe termen lung, îşi proiectează reorientarea activităţii şi,
implicit, deplasarea activităţii spre alte pieţe
2. Poziţia întreprinderii faţă de structurile pieţei conduce la alegerea unor variante strategice
numite, în această situaţie : alternative la poziţie, ce pot fi diferenţiate astfel:
a) strategie nediferenţiată,;
b) strategie diferenţiată
c) strategic concentrată,
17