Templul iubirii - Oglinda literara

Templul iubirii
Prin ei cetatea îşi sporea vitalitatea restabilind echilibrul şi
existenţa însăşi. Iar întoarcerea prinţului era cu adevărat o mare
bucurie, îndelung aşteptată.
*
* *
ncă de la începuturi, omul a fost stăpânit de sentimente
Icontrarii. Şi tot de la începuturi, omul s-a îndreptat adesea
asupra sa. „Ce sunt eu ”
Răspunsul primitivului frustrat de posibilitatea comunicării
cu semenul său, stârnea nelinişti. Iar acestea violenţă. Aşa se explică
şi violenţa noastră.
Dar eu, care detest violenţa, cum să-mi rezolv chinuitoarele
nelinişti „Ce sunt eu” Descopăr în mine păcate. Le simt.
Este dragostea un păcat
Uneori da.
Este dreptatea un păcat Dacă se opune regulilor prestabilite
de dorinţa de a fi stimat, plăcut, folositor, de a te dărui şi de
a pretinde dăruire, da.
Niciodată nu m-am putut bucura pe deplin de aceasta. A
trebuit sa iubesc ceea ce mintea mea a crezut că este iubirea, dar
dragostea adevărată a trebuit să fie o taină.
O taină a trebuit să fie şi adevărul şi tot ceea ce a putut fi
dar celor care au meritat dăruirea. Iar taina umileşte. Pentru că
omul trebuie să se ascundă de oameni.
Am plecat din casa copilăriei în căutarea mea. Adeseori am
crezut că merg pe drumul dorit. Ziduri tari şi mlaştini ascunse
m-au trimis înapoi. Şi iarăşi, de la capăt. De câte ori
Acum am un drum de taină şi nu sunt fericit. Suferinţa a devenit
un bun public. Mulţimile sunt sau nu de acord cu suferinţa
mea, dar nimeni nu-mi interzice crucificarea. Crucificarea petrecută
în mijlocul mulţimii. Mai uşor de suportat decât fuga din
9