Templul iubirii - Oglinda literara

Templul iubirii
Atâta cale străbătută, atâtea încercări plăcute, aveau să le
fie tot atâtea renunţări.
*
* *
Aştept ivirea primăveri. Cât timp a trecut Intensitatea aşteptării
a dilatat timpul la dimensiuni nebănuite. Fiecare clipă în
care nu soseşti mă poartă în necuprinsul durerii până la istovire.
Durere fără contur, pe care nu pot s-o definesc. Simt că nui
departe. Ştiu că a sosit. O simt în sufletul meu cu ochii minţii.
A coborât din câmpiile împărăţiei. A fost luată de braţ şi ascunsă
în case de beton şi de gheaţă.
Primăvară, viaţă, timp, durere, aşteptare.
M-a minţit
Nu. Ea n-a minţit.
O simt înlănţuită, zbuciumându-se, încercând să rupă lacătele
cu care a fost închisă. O văd cu ochii aţintiţi spre spaţiile prin
care îmi port paşii. O simt în fiecare vibraţie pe care o şoaptă închipuită
mi-o poate aduce. O aştept şi simt că va veni să-mi acopere
timpul cu trupul ei.
Spală-mi sufletul cu mângâierile tale.
Priveşte-mă, strânge-mă lângă tine şi spune-mi că nimic nu
s-a schimbat.
Lasă-mă să-ţi caut mireasma. Tot a ploaie miroşi
Eu adun azi, în cinstea ta, frunze de nuc şi flori de câmp şi
petale de măr.
Nici ploaia, nici frunza de nuc nu şi-au schimbat mirosul.
Acelaşi rămâne, de la facerea lumii şi până când nu vom mai şti.
Noi existăm tot de la facerea lumii până când nu vom mai şti.
Dar azi eşti aici, sunt aici.
Azi, uită timpul din urmă şi lasă-l pe cel ce urmează.
Ia-mă cu tine şi bucură-te de clipă ca de o veşnicie. Bu-
81