Templul iubirii - Oglinda literara

Gheorghe Andrei Neagu
Rămâi alături de mine şi taci, dacă nu ştii să rupi tristeţea
aducându-mi bucuria ploii sau a frigului. Nu mai sunt copil, dar
simt în mine copilăria care şi-a julit genunchii căzând. Dacă ai să
mă cerţi pentru ea, neputinţa se va răsfrânge asupra ta, care ai
fost martorul căderii mele. Dacă vrei să rămâi cu amintirea lor vei
simţi în tine resemnarea, dar eu nu vreau să renunţ. Tăcerea lor
o caut când în după amiezile ploioase...
Copilăria naşte în mine dorinţa, când poveştile sunt prezente
şi când basmele nu mor, când totul este posibil, chiar trecerea
dincolo, peste o zi, peste o săptămână, în faţa marilor
dileme, sfidând imanenţa timpului, chiar şi atunci când timpul
este o imensitate din care putem să luăm fără grijă: o zi, un an...
Aş vrea azi să-ţi povestesc ce s-a întâmplat, din convingerea
care vine din puterea de a crea acel mâine, pentru că acum
ştiu că a afla cu o zi mai devreme înseamnă doar a trăi mai puţin
cu o zi acelaşi timp înainte de timp. Iar timpul nu s-ar condensa
şi o zi nu ar fi tot o zi.
Speranţele noastre sunt doar zile care urmează, în viaţa ce
ne-a fost lăsată în cutia pandorei, când fiecare zi devine o nouă
căutare.
,,Şi cum aş putea trăi, dacă tu n-ai fi lângă mine ”
Zeii n-au putut trăi singuri şi l-au creat pe om după chipul
şi asemănarea lor, ca să le fie supus şi să se închine puterii lor,
mereu umilit şi-nlănţuit de respectarea poruncilor. Eu nu sunt
zeu, dar te-am creat după chipul şi asemănarea mea şi te caut
mereu. Te-am creat să fii puternică atunci când eu nu mai pot fi,
şi neajutorată când cresc în mine puteri. Pe tine dar te caut şi tu
exişti, căci altfel cum aş putea eu trăi dacă tu nu ai fi existat.
La ce-mi folosesc cuvintele celui aflat întâmplător lângă
mine, când ştiu în ce fel sună frazele lui Nu cuvântul mă poate
ajuta.
26