Templul iubirii - Oglinda literara

Templul iubirii
* *
Solii neliniştitoare îi vestiră prinţului apropierea lui Mef
.
— Mărite prinţ, sunt mulţi şi furioşi, zise unul din soli.
— Au platoşe şi coifuri, sunt bine înarmaţi, adăugă altul.
Omedeu îşi privi prietenii îngrijoraţi. Străjile erau înarmate
cu aceleaşi ramuri de măslin. Oştiri nu aveau, dar fiecare omedanian
avea în el atâta forţă încât era mai puternic decât orice alt
leodanian înarmat.
— Prieteni, zise Prinţul. Voi aţi uitat câtă putere am dobândit
în încercările de până acum V-aţi pierdut încrederea în
puterea înţelepciunii
— Nu, mărite prinţ spuseră ei.
— Atunci fiţi gata s-o folosiţi. Daţi veste în tot ţinutul, ca
toţi cei ce n-au aflat încă, să se alăture în calea vieţii. Mâine vom
fi la muntele Venus. Acolo îi vom aştepta.
Solii plecară grăbiţi. Din toate locurile se adunau omedanienii
gata de luptă.
*
* *
Ofemeie, un bărbat. De câte ori precumpănesc înalegere părul,
ochii, statura, zâmbetul şi de câte ori idealul Câţi dintre noi
minţim şi ne minţim inconştienţi pentru a putea obţine ceea
ce-am dorit Cine să spună şi cine ascultă de sfaturi Dragostea-i
oarbă, nu vede să meargă.
Nimic nu distruge mai mult decât mila. Alegem spicul Cel
mai falnic pentru bobul plin, fără nici o milă. Din mila alegerii
bobului de grâu, niciodată nu se va naşte pâinea frumoasă. Iubirea
este nemiloasă în faţa pulsiunilor. Luaţi seama la cruzimea
iubirii. Feriţi-vă din calea ei, de nu ştiţi să-i ieşiţi în întâmpinare.
117