De la o problemă cu matrice la transformărielementareMarian TETIVA 11. Introducere. Problema la care ne referim în titlu este următoarea:Să searatecănuexistămatricepătratice X, Y ∈M n (C) astfel încât XY−YX=I n ,I n fiind matricea unitate de ordinul n.Este o problemă cunoscută, care poate fi întâlnită în mai multe manuale sauculegeri, care s-a dat la concursuri etc. şi nu este tocmai simplă: un elev mediu esteîntotdeauna descurajat de enunţuri de tipul "să searatecăexistă/nuexistă. . . ".Mai mult, în această situaţie nu prea avem altă caledeabordareînafaraceleicareutilizează noţiunea de urmă a unei matrice şi proprietăţile sale. Istoria problemeieste cam aşa: prin anii ’70 ai secolului trecut ea era propusă la olimpiadă, prin anii’80 a pătruns în manuale pentru ca în anii ’90 să ajungă a fi parte din diverse testede bacalaureat sau admitere la facultate; aceasta spune ceva despre felul în care auevoluat programele învăţământului matematic elementar în România. Noi credemcă elevul mediu din ziua de azi se află înacelaşi impas ca şi cel de acum douăzeci sautreizeci de ani (sau poate chiar mai rău) atunci când este confruntat cu asemeneaprobleme. De aceea această notă i se adresează, dar numai dacă estecuadevăratinteresat de matematică.Amintim că urma matricei A = (a ij ) 1≤i, j≤n∈ M n (C) este, prin definiţie,numărul Tr (A) =a 11 + a 22 + ··· + a nn (suma elementelor situate pe "diagonalaprincipală" a matricei). Sunt cunoscute următoarele proprietăţi ale urmei:1 ◦ Tr (A + B) =Tr(A)+Tr(B), ∀A, B ∈ M n (C),2 ◦ Tr (αA) =α Tr (A), ∀α ∈ C, ∀A ∈ M n (C),3 ◦ Tr (AB) =Tr(BA), ∀A, B ∈ M n (C).Primele două egalităţi se mai pot scrie condensat în forma Tr (αA + βB) == α Tr (A) +β Tr (B), oricare ar fi α, β ∈ C şi A, B ∈ M n (C) şi exprimă liniaritateaurmei: Tr : M n (C) → C este aplicaţie liniară (sau morfism de C -spaţiivectoriale). De aici deducem Tr (XY − YX)=Tr(XY ) − Tr (YX)=0pentru oriceX, Y ∈ M n (C) şi aceasta explică deceegalitateadinenunţ nu poate avea loc pentrunici o pereche de matrice X, Y : matricea XY − YX are urma nulă, deci nu poate fiegală cuI n ,acărei urmă esten.Remarcăm că matricea I n din enunţ poate fi înlocuită cuoricematricedeordinuln având urma nenulă, enunţul şi rezolvarea rămânând valabile; problema poate fiuşor reformulată astfel:Dacă pentru o matrice A ∈ M n (C) există X, Y ∈ M n (C) astfel încât A =XY − YX, atunci Tr (A) =0.Atunci se naşte în mod natural întrebarea dacă reciproca acestei afirmaţii esteadevărată, adică se pune problema valabilităţii următorului enunţ:Fie A o matrice pătratică deordinn cu elemente numere complexe. Dacă urmamatricei A este nulă, atunci există X, Y ∈ M n (C) astfel încât A = XY − YX.1 Profesor, Colegiul Naţional "Gh. Roşca Codreanu", Bârlad10
În cele ce urmează ne propunem să rezolvăm această problemă; mai precis, săarătăm că răspunsul la întrebare este afirmativ.Ideea rezolvării este săcăutăm nişte matrice Y,Z ∈ M n (C) astfel încât A să poatăfi scrisă înformaA = Z − YZY −1 (Y fiind inversabilă, desigur); atunci problema vafi rezolvată: e suficient să alegemX = ZY −1 şi avem A = ¡ ZY −1¢ Y − Y ¡ ZY −1¢ == XY − YX.Aici cititorul poate avea o nemulţumire: de unde şi până unde aceste matrice Y,Zîn locul lui Xşi Y din enunţ? Să remarcăm că din proprietatea 3 ◦ rezultă căavemşi4 ◦ Tr (A) =Tr ¡ CAC −1¢ , ∀C ∈ M n (C), C inversabilă (sedovedeşte imediat, căciA = ¡ AC −1¢ C). Matricele de forma A şi CAC −1 sunt asemenea, iar proprietetea4 ◦ spune că acestea au aceeaşi urmă.Desigur, problemele abia încep. Sunt necesare câteva pregătiri.2. Matrice asemenea şi transformări elementare. Fie K un corp comutativ;cititorul mai puţin familiarizat cu această noţiune abstractă poate considera K onotaţie pentru unul dintre corpurile numerice uzuale Q, R sau C.Două matriceX, Y ∈ M n (K) se numesc matrice asemenea ( sau similare) dacăexistă U ∈ M n (K) cu det U 6= 0astfel încât Y = UXU −1 (vom nota X ∼ Y ).Cititorul poate verifica uşor faptul cărelaţia de asemănare (similaritate) este o relaţiede echivalenţă pemulţimea M n (K).Transformările elementare care se fac asupra unei matrice sunt, în principiu,cele mai simple modificări care nu îi afectează rangul, adică interschimbarea a douălinii (sau coloane), adunarea unei linii (coloane) înmulţite cu un număr (în general:element al corpului K) laaltă linie (respectiv coloană), sau chiar înmulţirea uneilinii (coloane) cu un număr nenul. Una din cele mai simple aplicaţii ale lor estecalculul rangului unei matrice; de asemenea, se pot folosi aceste transformări pentrurezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare.Să începem prezentarea transformărilor elementare cu aşa numitele matrice elementare;legăturavaapărea curând. Vom nota cu E ij matricea pătratică deordinn peste corpul K ale cărei elemente sunt toate nule, cu excepţia elementului de pelinia i şi coloana j care este egal cu 1. Se verifică uşor că matricele E ij , 1 ≤ i ≤ n,1 ≤ j ≤ n formează obazăaspaţiului vectorial M n (K) peste K, precum şi relaţiileE ij E kl =0 n , j 6= k şi E ij E jl = E il .Se numesc matrice elementare următoarele tipuri de matrice pătratice de ordinuln, cuelementedinK:1) Matricele T ij (a) =I n +aE ij ;aicia ∈ K şi i, j ∈ {1, 2,...n} sunt indici diferiţi.Matricea T ij (a) se obţine din matricea unitate făcându-i o singură modificare: elementulde pe linia i şi coloana j devine a. Se constată imediat că (vezi proprietăţilematricelor E ij )T ij (0) = I n ,T ij (a) T ij (b) =T ij (a + b) ,T ij (a) ∈ GL n (K) ,T ij (a) −1 = T ij (−a) , ∀a, b ∈ K,unde GL n (K) ={U ∈ M n (K) | det U 6= 0} - grupul general liniar de ordin n pestecorpul K. Deci {T ij (a) | a ∈ K} formează, pentru i 6= j fixate, un grup izomorf cugrupul (K, +). Să vedem ce efect are înmulţirea unei matrice oarecare cu o matrice11
- Page 1 and 2: Al V-lea Congres internaţionalal m
- Page 3 and 4: Observatorul din Iaşi—90deanidel
- Page 5 and 6: Marea teoremă a lui Fermat pentru
- Page 7: şi, ca urmare, cel mai mare divizo
- Page 12 and 13: T ij (a). Fie A =(a kl ) 1≤k,l≤
- Page 14 and 15: are schimbate între ele elementele
- Page 16 and 17: Trei perle ale olimpiadelor de mate
- Page 18 and 19: Atunci este clar că (n, p − 1) =
- Page 20 and 21: În legătură cuoproblemădeconcur
- Page 22 and 23: Asupra unei probleme propuse la O.
- Page 24 and 25: Asupra unei ecuaţii funcţionaleLo
- Page 26 and 27: Pentru x = y =0,obţinem f (0) = 1
- Page 28 and 29: Ca urmare, în condiţia impusă tr
- Page 30 and 31: Intersecţia celor două drepteseob
- Page 32 and 33: adică Y = X. Săobservăm în fina
- Page 34 and 35: Propoziţia 2. Fie A 1 A 2 ...A n u
- Page 36 and 37: Numărul polinoamelor ireductibile
- Page 38 and 39: Funcţiile lui Smarandache — prop
- Page 40 and 41: În legătură cuoproblemădearitme
- Page 42 and 43: funcţii f care satisfac ipotezele
- Page 44 and 45: Concurs de admitere 2003, IaşiFacu
- Page 46 and 47: 2. Aflaţi numărul termenilor raţ
- Page 48 and 49: anul în care ne aflăm mi-ar trebu
- Page 50 and 51: că p 3 = p 2 +2şi p 4 = p 2 +4. S
- Page 52 and 53: = 1 ·2n − 1+ 1 ¸(2n − 1) 2n·
- Page 54 and 55: (a + b + c) 3 − ¡ a 3 + b 3 + c
- Page 56 and 57: Soluţie. Ecuaţia dată esteechiva
- Page 58 and 59: Dacă facem notaţia log 2 b x = α
- Page 60 and 61:
⎛⎞⎛⎞λ 1 0 ... 0m 11 m 12 .
- Page 62 and 63:
1lentă cu − 1 ≤ y n+1 , ∀n
- Page 64 and 65:
Soluţie. Adunând cele două rela
- Page 66 and 67:
câte trei elemente din mulţime, o
- Page 68 and 69:
qOR =qd 2 − d 2 1 , OC = d 2 −
- Page 70 and 71:
comună interioară cercurilor C 1
- Page 72 and 73:
k n .Avemk 1 + k 2 + ···+ k n =3
- Page 74 and 75:
Probleme propuseClasele primareP.64
- Page 76 and 77:
VII.47. Să serezolveînZ 2 ecuaţi
- Page 78 and 79:
XI.48. Se defineşte şirul (x n )
- Page 80 and 81:
A. Nivel licealL56. Fie ABCD patrul
- Page 82 and 83:
V.37; COHAL Călin: P(48,58,60,63),
- Page 84:
POSTEUCĂ Bogdan(Şc. nr. 5, Braşo