Numărul polinoamelor ireductibile din Z p [X]Elena ROGOJINĂ 1 , Lucian-Georges LĂDUNCĂ 2Problema 3 propusă la Berkeley Preliminary Exams, Fall 1985, cere determinareanumărului polinoamelor ireductibile de grad 3 şi coeficientul dominant b1 din Z 5 [X]([2], p. 230). Mai general, Problema 150 din G. M. (seria A), nr. 1/2003, cere determinareanumărului polinoamelor ireductibile de grad 3 din Z p [X], p prim (GabrielPopa, [3]).În nota de faţă vomurmări rezolvarea acestor probleme şi vom arăta cumpoate fi aflat numărul polinoamelor ireductibile de grad n din Z p [X], p prim.nPSă observăm mai întâi că polinomul a k X k este ireductibil peste Z p dacă şinumai dacă polinomul X k + n−1 Pk=0a −1nk=0a k X k este ireductibil (unde evident că a n 6= b0este inversabil peste corpul Z p ); este deci suficient să găsim numărul polinoamelornormate (monice) ireductibile, prin înmulţirea acestui număr cu p−1 aflând răspunsulla problemă.Numărul polinoamelor de forma f = X 3 + aX 2 + bX + c, a, b, c ∈ Z p ,estep 3 .Ca în [2], să vedem întâi câte dintre aceste polinoame sunt reductibile. Polinoamelereductibile din Z p suntfiedeformaf =(X − i)(X − j)(X − k), i, j, k ∈ Z p ,fiedeforma f =(X − i) ¡ X 2 + mX + n ¢ , i, m, n ∈ Z p şi X 2 + mX + n ireductibil pesteZ p . Primadificultatecaretrebuiedepăşită în trecerea de la p =5la cazul generaleste numărarea polinoamelor de primul tip: observăm că numărul lor este egal cunumărul tipurilor de cuvinte de lungime 3 <strong>format</strong>e cu elementele mulţimii Z p ,careeste dat de numărul combinărilor cu repetiţieCp 3 = Cp+2 3 p (p +1)(p +2)= .6Aflăm acum câte polinoame normate ireductibile de grad 2 peste Z p există. Dacăp =2,înZ 2 [X] există patru polinoame de grad 2, dintre care singurul ireductibil esteX 2 + X + b1. Fiep ≥ 3 prim; în Z p [X] există p 2 polinoame de forma X 2 + mX + n,dintre care sunt reductibile cele pentru care ∆ = m 2 − b4n este pătratul unui elementa ∈ Z p .Numărul acestor "pătrate perfecte" este p +1 .Într-adevăr (v., de exemplu,2[2], Problema 12, Spring 1977), Q (p) ={b0}∪{x ∈ Z ∗ p | x = a 2 ,a∈ Z ∗ p} = {b0}∪Im f,unde f : Z ∗ p → Z ∗ p, f (a) =a 2 este morfism de grupuri. Deoarece p ≥ 3, ecuaţia a 2 = b1are exact două soluţii, b1 şi [p − 1, deciKer f = {b1, [p − 1} şi cum Im f ∼ = Z ∗ p/ Ker f,atunci Card (Im f) = p − 1− 1, prin urmare Card Q (p) =p +1= p +12 22 .Numărulperechilor (m, n) ∈ Z 2 p (p +1)p pentru care ∆ este "pătrat perfect" este (pentru2fiecare valoare dată luim, n ia p +1 valori, dat fiind faptul că b4 este inversabil în21 Studentă, Universitatea "Ovidius", Constanţa2 Profesor, Liceul de In<strong>format</strong>ică "Gr.C.Moisil", Iaşi36
Z p , p fiind impar). Prin urmare, numărul polinoamelor normate ireductibile de grad2 este p 2 p (p +1) p (p − 1)− = ,relaţie adevărată şi pentru p =2.2 2În final, numărul polinoamelor normate ireductibile de grad 3 din Z p [X] estep 3 p (p +1)(p +2) p (p − 1) p (p − 1) (p +1)− − p · = .623Evident, această metodă denumărare este sortită eşecului în cazul general alpolinoamelor ireductibile de grad n din Z p [X], dat fiind faptul că existănunumaicele două tipuri de polinoame reductibile din cazul n =3. Modalitatea de rezolvare aproblemei poate fi urmărită detaliat în [1], pp. 188-191 şi foloseşte rezultate profundede teoria corpurilor; vom prezenta mai jos numai desfăşurarea ideilor.Pentru un polinom normat ireductibil de gradul d din Z p [X], are loc echivalenţaf | X pn − X ⇔ d | n.Se arată că polinomul X pn −X nu are rădăcini multiple, deci în descompunerea sa caprodus de polinoame normate ireductibile nu există factori care să se repete. Conformechivalenţei anunţate, această descompunere cuprinde ca factori toate polinoamelenormate ireductibile din Z p [X] al căror grad divide pe n, de unde p n = P d ·ρ (d, p);d|nam notat cu ρ (k, p) numărul polinoamelor normate ireductibile de grad k din Z p [X].Aplicaţia µ : N ∗ → {−1, 0, 1}, µ (1) = 1, µ (n) =(−1) r dacă n este produs der numere prime distincte şi µ (n) =0dacă n>1 şi n nu este liber de pătrate senumeşte funcţia lui Möbius. Această funcţie aritmetică are proprietatea că pentruorice aplicaţie f : N ∗ → C, avemcăf (n) = X ³ n´µ · F (d) = X ³ n´µ (d) · F ,d dd|nd|nunde f : N ∗ → C, F (n) = P f (d); relaţia de mai sus poartă numeledeformulad|nde inversiune a lui Möbius. Aplicând această formulă funcţiei f : N ∗ → C, f (n) == n · ρ (n, p), avemcă F (n) =p n şi atunciρ (n, p) = 1 n · X ³ n´µ p d = 1 Xµ (d) p n/d .d nd|nn|dAşadar, numărul polinoamelor normate ireductibile de grad n din Z p [X] este1 Pµ (d) p n/d . În cazul particular n =3,avemn n|dρ (3,p)= 1 X¸·1µ (d) p 3/d =33 µ (1) · p3 + µ (3) · p = 1 ¡p 3 − p ¢ p (p − 1) (p +1)= ,33d|3adică regăsim rezultatul problemei [3].Bibliografie1. T. Albu, I. D. Ion - Itinerar elementar în algebra superioară, Ed.ALL,Bucureşti,1997.2. C. Costara, D. Popa - Berkeley Preliminary Exams, Ed. Ex Ponto, Constanţa,2000.3. G. Popa - Problema 150, G. M. (seria A), nr. 1/2003.37
- Page 1 and 2: Al V-lea Congres internaţionalal m
- Page 3 and 4: Observatorul din Iaşi—90deanidel
- Page 5 and 6: Marea teoremă a lui Fermat pentru
- Page 7: şi, ca urmare, cel mai mare divizo
- Page 10 and 11: De la o problemă cu matrice la tra
- Page 12 and 13: T ij (a). Fie A =(a kl ) 1≤k,l≤
- Page 14 and 15: are schimbate între ele elementele
- Page 16 and 17: Trei perle ale olimpiadelor de mate
- Page 18 and 19: Atunci este clar că (n, p − 1) =
- Page 20 and 21: În legătură cuoproblemădeconcur
- Page 22 and 23: Asupra unei probleme propuse la O.
- Page 24 and 25: Asupra unei ecuaţii funcţionaleLo
- Page 26 and 27: Pentru x = y =0,obţinem f (0) = 1
- Page 28 and 29: Ca urmare, în condiţia impusă tr
- Page 30 and 31: Intersecţia celor două drepteseob
- Page 32 and 33: adică Y = X. Săobservăm în fina
- Page 34 and 35: Propoziţia 2. Fie A 1 A 2 ...A n u
- Page 38 and 39: Funcţiile lui Smarandache — prop
- Page 40 and 41: În legătură cuoproblemădearitme
- Page 42 and 43: funcţii f care satisfac ipotezele
- Page 44 and 45: Concurs de admitere 2003, IaşiFacu
- Page 46 and 47: 2. Aflaţi numărul termenilor raţ
- Page 48 and 49: anul în care ne aflăm mi-ar trebu
- Page 50 and 51: că p 3 = p 2 +2şi p 4 = p 2 +4. S
- Page 52 and 53: = 1 ·2n − 1+ 1 ¸(2n − 1) 2n·
- Page 54 and 55: (a + b + c) 3 − ¡ a 3 + b 3 + c
- Page 56 and 57: Soluţie. Ecuaţia dată esteechiva
- Page 58 and 59: Dacă facem notaţia log 2 b x = α
- Page 60 and 61: ⎛⎞⎛⎞λ 1 0 ... 0m 11 m 12 .
- Page 62 and 63: 1lentă cu − 1 ≤ y n+1 , ∀n
- Page 64 and 65: Soluţie. Adunând cele două rela
- Page 66 and 67: câte trei elemente din mulţime, o
- Page 68 and 69: qOR =qd 2 − d 2 1 , OC = d 2 −
- Page 70 and 71: comună interioară cercurilor C 1
- Page 72 and 73: k n .Avemk 1 + k 2 + ···+ k n =3
- Page 74 and 75: Probleme propuseClasele primareP.64
- Page 76 and 77: VII.47. Să serezolveînZ 2 ecuaţi
- Page 78 and 79: XI.48. Se defineşte şirul (x n )
- Page 80 and 81: A. Nivel licealL56. Fie ABCD patrul
- Page 82 and 83: V.37; COHAL Călin: P(48,58,60,63),
- Page 84: POSTEUCĂ Bogdan(Şc. nr. 5, Braşo