Ştiinţe Medicale - Academia de Ştiinţe a Moldovei

112rent-remisivă au acuzat cefalee 8 pacienţi, primarprogresivă– 3, iar cu forma secundar-progresivă – 6pacienţi.Pentru ilustrarea rezultatelor, prezentăm următoareadiagramă și IRM- ul unui pacient care sufereade cefalee de tip migrenos anterior îmbolnăvirii deSM cu leziuni demielinizante în regiunea trunchiuluicerebral.Discuţii. În scleroza multiplă (SM), tipurile dedurere cronică au fost clasificate în: durere neuropatăcentrală, durere lombară, spasme tonice dolore și cefalee(O’Connor et al., 2008). Svendsen și colaboratoriiîn 2005 au determinat că pacienţii cu SM și durereau un scor diminuat în toate dimensiunile “SF-36”(chestionar de evaluare a calităţii vieţii).Diferiţi autori au raportat o asociere posibilă întreSM și cefalee (Haas D. et al., 1993) nu doar în timpulrecidivelor acute, ci și la pacienţii stabili din punct devedere clinic (Rolak R., 1990). Printre diferitele formede cefalee care pot afecta pacienţii cu SM, cefaleea detip migrenos poate ajunge la o incidenţă de până la34% (Gee J. et al., 2005).Pacienţii cu SM și migrenă au demonstrat maimulte leziuni în substanţa nigra și substanţa cenușieperiapeductală decât cei care aveau doar migrenă(Katzarava Z., 2007). Acest fapt sugerează ideea căafectarea acestor nuclei ai trunchiului cerebral au avutun rol important în geneza migrenei, independent decauza leziunii. Nucleul roșu este implicat în nocicepţie,deoarece el primește impulsuri de la substanţa cenușieperiapeductală și le proiectează în diferite regiuniale măduvei spinării (Bernays R., et al.1988). Neuroniidin substanţa nigra, proiectaţi către substanţa cenușieperiapeductală, sunt consideraţi a fi în centrul reţeleineuronale antinociceptive (Fields H. et al. 1994).Studii recente au demonstrat o homeostază anormalăa fierului din nucleul roșu, substanţa nigra șisubstanţa cenușie periapeductală la pacenţii cu migrenă(Welch K.M., et al., 2001) și au determinat oincidenţă înaltă a migrenei la pacienţii cu SM și leziuniîn mezencefal și substanţa cenușie periapeductală.Studiile prin tomografie cu emisie de pozitroni auraportat activare în substanţa cenușie periapeductală,nucleul dorsal al rafeului și locus ceruleus pe parcursulatacului de migrenă, pe când investigaţiile prinIRM funcţională au demonstrat modificări tranzitoriide activare în nucleul roșu și substanţa cenușie periapeductalăîn timpul atacurilor de migrenă spontanecu aură și cele provocate de triggeri (Aurora S., et al.,2002). Ipoteze de elucidare a fiziopatologiei migreneiau fost enunţate de către Cao Y. și colegii în 2002, prinremarcarea creșterii semnalului la nivelul trunchiuluicerebral, precedând-o pe cea din cortex, cu implicareastructurilor nucleului roșu, substanţei nigra, locus ceruleusși substanţei negre periapeductale, în 10 din 12Buletinul AŞMcazuri examinate. Cea mai plauzibilă explicaţie pentruaceste modificări este accea că ele ar putea rezulta dinischemia cauzată de reducerile repetate ale fluxuluisangvin, care pot persista ore întregi pe parcursul ataculuide migrenă (Olesen T.S., 2000). Concomitent, ofrecvenţă relativ înaltă a leziunilor trunchiului cerebralau fost depistate și la pacienţii cu SM, independentde prezenţa migrenei.Concluzii. Rezultatele obţinute indică o asociereîntre cefaleele primare – migrena și cefaleea de tip tensionalși SM. S-a observat o prevalenţă mai înaltă a cefaleeide tip tensional, comparativ cu migrena la aceștipacienţi. În majoritatea cazurilor examinate, nu a fostsesizată modificarea caracterului, intensităţii și frecvenţeicefaleei după debutul SM sau pe parcursul maladiei.Dar s-a remarcat o corelare semnificativă întreseveritatea cefaleei și prezenţa leziunilor demielinizanteîn trunchiul cerebral, nucleul roșu, substanţa nigra șisubstanţa cenușie periapeductală la acești pacienţi.Din relatările studiilor de neuroimagistică funcţională,am concluzionat că afectarea nucleului roșu,substanţei nigra și substanţei cenușii periapeductaleau rol în geneza migrenei. Aceste leziuni ar putea ficonsiderate ca factori responsabili de prezenţa migreneila pacienţii cu SM. Datele din studiu sugereazăideea că cefaleea la bolnavii cu SM reflectă comorbiditateaei în mai multe maladii. Acest fenomen areimportanţă și în cazul SM, unde migrena este unuldintre simptomele frecvente ale acesteia.Bibliografie1. Moldovanu I., Dodick D., Odobescu S. Cefaleele,durerile faciale și cervicale. Chisinău, 2007.2. Rocca M., Colombo B., Pratesi A., Comi G., FilippiM. A magnetization transfer imaging study of the brainin patients with migraine. Neurology, 2000; 54:507–509.3. Tortorella P., Maria A. Rocca M, Colombo B., AnnovazziP., Comi G., Filippi M. Assessment of MRI abnormalitiesof the brainstem from patients with migraine andmultiple sclerosis. Journal of the Neurological Sciences,2006 244:137–141.4. Friston KJ, Frackowiak RS. A PET study exploringthe laterality of brainstem activation in migraine using glyceryltrinitrate. Brain, 2005; 128:932– 939.5. Rocca M.A., Colombo B., Inglese M., Codella M.,Comi G., Filippi M., A diffusion tensor magnetic resonanceimaging study of brain tissue from patients with migraine. J.Neurol. Neurosurg. Psychiatry, 2003; 74:501– 503.6. Welch K.M., Nagesh V., Aurora S.K., Gelman N.Periaqueductal gray matter dysfunction in migraine: causeor the burden of illness? Headache, 2001; 41:629– 637.7. Paty D.W., Oger J.J., Kastrukoff L.F., HashimotoS.A., Hooge J.P., Eisen A.A. MRI in the diagnosis of MS:a prospective study with comparison of clinical evaluation,evoked potentials, oligoclonal banding, and CT. Neurology,1988; 38:180– 185.8. D’Amico D., La Mantia L., Rigamonti A., Usai S.,