Ştiinţe Medicale - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe Medicaleelectroencefalografice la pacienţii cu NCC și la pacienţiicu NCC și epilepsie.Pentru aprecierea tabloului neuroimagistic aufost efectuate principalele explorări diagnostice înNCC cum ar fi: tomografia computerizată (CT) șiimageria prin rezonanţa magnetică nucleară (IRM).Tomografia computerizată a creierului a fost efectuatăla Computer Tomograf Spiralat Somatom Emotion16 Slices (firma „Siemens”). Prin CT cerebral au fostexaminaţi toţi pacienţii incluși în studiu. O parte dinei au fost investigaţi repetat pentru a evalua procesulpatologic în dinamică.Imageria prin rezonanţă magnetică cerebralăs-a aplicat la pacienţii cu NCC cu ajutorul aparatuluiMagnetom-Open (firma „Siemens”) și tehnicilorde înregistrare T1w-tse, T2w-tse, T2w-ge IR. IRM afost utilizată preponderent pentru detectarea chisturilorintraparenchimatoase, intraventriculare și subarahnoidiene,a semnelor de degenerare chistică și areacţiei perichistice inflamatorii, cauzate de neurocisticercoză.Pacienţii cu NCC au fost testaţi prin metoda specificăimunoenzimatică standardizată ELISA cu scopuldeterminării anticorpilor împotriva antigenilorparazitari ai Taeniei Soleum (Taenia soleum IgG commercialdiagnosis kit, Dietzenbach, Germany). Metodaimunoenzimatică standardizată (ELISA) este largaplicată datorită specificităţii (96%) și sensibilităţii(97%) înalte și tehnicii simple de efectuare.Examenul molecular-genetic a inclus examinareahaplotipurilor sistemului de imunohistiocompatibilitate(HLA) prin metoda analizei lungimilor fragmentelorrestrictate (RFLP-analysis), constituită din2 etape standarde. Studiile genetice au fost efectuateîn cazul tuturor pacienţilor cu NCC (cu și fără epilepsie).Rezultate și discuţiiRezultatele preliminare au evidenţiat o predilecţiede gen într-un raport echivalent de 1,39:1 (femei/bărbaţi). În procesul patologic sunt implicate persoaneîntr-un diapazon larg de vârstă (între 16 și 77 deani), cu o ușoară predominanţă a celor cu vârsta cuprinsăîntre 45 și 55 de ani.În tabloul clinic un rol important îl ocupă crizeleepileptice și se atestă la cca 70% din cei afectaţi. Conformclasificării ILAE, cel mai întâlnit tip de crize îlconstituie cele epileptice simple cu generalizare secundară(30%), de asemenea, crizele epileptice parţialesimple (26,5%). Crizele parţiale simple au fostconstituite din crize parţiale simple motorii (42%),senzitive (26%), vegetative (26%) și psihice (5%).La majoritatea pacienţilor examenul prin CT relevăforma inactivă a viabilităţii parazitului (90,7%),doar în 9,3% se depistează forme mixte de leziuni:63tranziţională+inactivă. Leziuni tisulare vizualizateprin examenul CT în număr de până la 5 s-au depistatîn 72,1% din cazuri, peste 5 leziuni aveau 27,9%din pacienţi. Nu s-a demonstrat posibilitatea vreuneicorelări semnificative între procesul de viabilitate aparazitului, numărul de leziuni reperate CT și prezenţasau absenţa crizelor epileptice. Analiza rezultatelorinvestigaţiilor imagistice a constatat prezenţa uneiafectări topografice selective a implicării substanţeicorticale. În 57 de cazuri leziunile tisulare au fost localizateîn regiunea fronto-parietală, în 28 de cazuri– în structurile temporale profunde. Acest fenomense datorează, probabil, vascularizării sporite a acestorregiuni. Cel mai rar leziunile s-au angajat în regiuneaoccipitală – doar în 10 cazuri.Analizele traseelor EEG la pacienţii cu NCC aupermis relevarea modificărilor, în special în grupul pacienţilorcu NCC ce dezvoltă crize epileptice – 40% prezentaugrafoelemente paroxistice epileptiforme și doar3,3% aveau schimbări nespecifice pentru epilepsie. Corespondenţadatelor clinice, EEG și CT s-a atestat în63,3% cazuri, la alte 13,3% acestea erau în completădiscordanţă. Disonanţa parţială a datelor clinice cu dateleEEG s-a constatat la 20% pacienţi, iar a semiologieiictale cu datele CT – în 16,6% din cazuri. Această ultimădiscordanţă se poate explica prin răspândirea crizeispre cortex prin așa-numitele zone mute.A fost iniţiat un studiu genetic pentru relevareafondului, predispoziţiei ereditare de dezvoltare a epilepsieila pacienţii cu NCC. Se cunoaște, de asemenea,că sistemul de histiocompatibilitate HLA este unul individualși cu particularităţi specifice pentru o populaţieanumită. S-a emis ipoteza, conform căreia variaţiilesistemului HLA pot determina riscul infecţiilorintracraniene. În studiul dat a fost demonstrată prezenţamai frecventă a haplotipurilor HLA DQB1 0201la pacienţii cu epilepsie și NCC, ceea ce presupune opredispoziţie ereditară faţă de dezvoltarea epilepsiei șinu toţi pot face crize epileptice.A fost formulat un algoritm de cercetare diagnosticăcomplexă a pacienţilor suspecţi de NCC ce include:• teste de laborator (analiza generală a sângelui,biochimia sângelui, spectrul imunoglobulinelorserice, coprograma, analiza LCR și a sângelui pentruprezenţa anticorpilor specifici prin metoda imunoenzimaticăELISA) în vederea stabilirii prezenţei și activităţiiparazitului în organismul uman;• cercetarea neuroimagistică (CT/RMN) pentrudeterminarea gradului și nivelului de afectare (localizarea,numărul de leziuni, dimensiunile, tipul șiviabilitatea parazitului);• examenul neurofuncţional (EEG) pentruevaluarea pattern-ului caracteristic în caz de crizeepileptice;