Ştiinţe Medicale - Academia de Ştiinţe a Moldovei

178Studiile de imagistică cerebrală au depistat modificărila nivelul creierului responsabil de atenţie, inhibiţiecerebrală și memorare, iar studiile biochimice audemonstrat disfuncţionalii ale neurotransmiţătorilor –norepinefrinei și dopaminei, responsabili de controlulatenţiei. Diagnosticul cert va fi pus de medicul-specialistîn urma unor teste care se dau atât micuţului, cât șipărinţilor. Acestea constau pentru copil în analize delaborator, teste psihologice, întrebări, teste imagistice(EEG), examenul fizic, al unor hormoni, iar părinţilorli se vor propune să completeze formulare cu intrebăristandardizate privind momentul apariţiei tulburărilorde comportament, durata, evoluţia acestora etc.În ultima vreme, tot mai mulţi copii au fost depistaţitimpuriu cu ADHD nu din cauza supradiagnosticării,ci datorită standardizării metodelor de diagnosticare,ce fac posibilă depistarea bolii la vârste la careaceasta este mai puţin evidentă. Conform trăsăturilorneurologice și psihologice, relaţia dintre ADHD șisomnul fiziologic sunt complexe. În conformitate cudatele din observaţiile clinice, există o evidienţă empiricăsubstanţială din partea neuroanatomică, caresugerează existenţa de suprapunere considerabilă încentrii sistemului nervos central ce regulează somnul,starea de veghe și atenţia (Owens J.A., 2005). Tulburărilede somn joacă un rol în manifestarea clinică asimptomelor de neatenţie și tulburare hiperchinetică.Există relaţii multinivelare și bidirecţionale între stareade somn, funcţionarea comportamentală și sindromulADHD (Owens J.A., 2008).Patternul EEG este neelucidat definitiv în sindromulADHD. Tulburări minore nespecifice au fostsemnalate la jumătate din acești pacienţi (Capute etal., 1968). Prin examenul EEG de rutină, Grünewald-Zuberbier et al. (1975) au determinat că micuţii cusindromul ADHD au manifestat o amplitudine marea activităţii alfa și o amplitudine joasă a activităţiibeta; s-a determinat reducerea răspunsului în timpulefectuării probelor funcţionale (de aici – o tulburarede atenţie și deficit de concentraţie).Richer et al. (2002) au notat o prevalenţă înaltă atulburărilor epileptiforme în sindromul ADHD (folosindproba cu hiperventilaţie și fotostimulare), în comparaţiecu copiii sănătoși. Hughes et al. (2002) au găsitdescărcări epileptiforme în 30,1% cazuri la 176 de copiicu sindromul ADHD. Majoritatea tulburărilor au fostlocalizate în regiunea temporală și aria occipitală.Alte studii privind sindromul ADHD au determinatun stress special pe banda de frecvenţă. În conformitatecu datele lui Clarke et al., sunt două legături distincteale datelor EEG la copii: a) creșterea amplitudiniiteta și deficienţa undelor delta și beta pe banda EEG șib) creșterea undelor lente și deficienţa activităţii rapide.Aceste subtipuri au fost găsite la băieţi (Clarke etal., 2002) și într-o variantă nesemnificativă în patternulBuletinul AŞMEEG la fetele care suferă de sindromul ADHD (Clarkeet al., 2003). Barry et al. (2003) au vizualizat mărirea intensităţiiundelor teta și reducerea intensităţii undeloralfa și beta. Activitatea excesivă beta a fost găsită primarîn regiunile frontale (Clarke et al., 2001).Copiii cu ADHD au nevoie de tratament complex.Tratamentul medicamentos pentru micuţii pacienţiconstă în administrarea psihostimulantelor,(cel mai răspândit este ritalinul) și antidepresivelor.Depășirea dozelor recomandate este foarte frecventăla cei mai mulţi pacienţi, astfel că în prezent ritalinulse folosește inclusiv ca medicament pentru creștereaperformanţei intelectuale. Ritalinul în doză de 0,3–0,8mg/zi se ia în 2-3 prize, în timpul meselor de dimineaţăși la prânz. În ceea ce privește măsurile educative,acestea vor ţine seama de factorii de mediu, strategiilede învăţământ și abordarea psihosocială. Psihoterapiade susţinere poate fi utilă în caz de eșec sau de respingerea copilului la școală sau în familie.Discuţii. Ţinând cont de lipsa tratamentului,adresarea tardivă a părinţilor, copiii cu ADHD dezvoltăîn timp practici antisociale și devin agresivi,ajungând să comită infracţiuni. Un risc major în manifestareabolii este consumul de alcool, tutunul și altesubstanţe neurotoxice. Însă declanșarea mai depindefoarte mult de factorii de mediu: stresul din familie,comportamentul părinţilor cu copilul, jocurile de coordonareși inteligenţă etc.Concluzie. Evitarea factorilor dăunători și terapiatimpurie vor reduce morbiditatea și apariţia tulburărilorde personalitate și de comportament, stareade impulsivitate și anxietate sau depresia în rândurilecopiilor cu ADHD.Bibliografie1. Owens J.A., The ADHD and sleep conundrum: a review.Journal of Developmental and Behavioral Pediatrics,2005; 26(4):312–322.2. Owens J.A. Sleep disorders and attention-deficit/hyperactivity disorder. Current Psychiatry Reports, 2008;10(5):439–444.3. Przegl L. Electroencephalography in children withADHD started with neurofeedback therapy. Epilepsy, 2010;67(9):677-681.4. Raine L. ADHD Study: Long-term outcomes associatedwith stimulant medication in the treatment of ADHD inchildren. Government of Western Australia: Department ofHealth, 2010.5. Popescu V. Neurologie pediatrică, volumul II, 2001;p.1855-1861.6. Гузева В. Руководство по детской неврологии,2004; с.174-180.7. Pliszka S. Practice parameter for the assessment andtreatment of children and adolescents with attention-deficit/hyperactivity disorder. J. Am. Acad. Child. Adolesc. Psychiatry,2007: 46(7):894-921.