Ştiinţe Medicale - Academia de Ştiinţe a Moldovei

Ştiinţe MedicaleConsecinţele demielinizării și atrofiei tractuluicorticospinal constau în scăderea vitezei de transmiterea impulsului nervos până la apariţia blocajuluipasajului excitaţiei și imposibilitatea înregistrării potenţialuluievocat motor în urma aplicării unui stimulcu intensitate maximă. Din cauza că axonii tractuluicorticospinal sunt cel mai des afectaţi inegal, și gradulde încetinire a transmiterii este neuniform, ceea ceduce la rândul său la pierderea sincronizării (desincronizare)impulsurilor descendente și dereglarea sumaţieitemporospaţiale exercitate asupra membraneipostsinaptice a motoneuronilor spinali. Aceste proceseduc la apariţia modificărilor parametrilor esenţialiai PEM, cum ar fi creșterea latenţei, duratei și scădereaamplitudinii. La acestea se adaugă modificări demorfologie a undelor, cum ar fi apariţia potenţialelorpolifazice și pseudopolifazice (Sahota P. și colab.,2005). Pe lângă demielinizare și atrofie, la creștereapragului de excitare contribuie și modificările potenţialuluimembranar de repaus, atât al motoneuronilorcorticali, cât și al celor spinali. În plus, intervin înmod negativ neuronii spinali inhibitori, care au rol dereleu, dereglând interacţiunea dintre motoneuroniicorticali și cei spinali. Astfel, în urma creșterii acţiuniiinhibitoare, impulsurile excitatoare descendentesunt insuficiente, iar pentru apariţia PEM este necesarăimplicarea unui număr mai mare de motoneuronicorticali, pentru activarea cărora este necesar un stimulcu intensitate mai mare (Nikitin S.S., KurenkovA.L., 2003).Determinarea combinată, utilizând latenţele centraleși periferice, a modificărilor parametrilor PEMla pacienţii cu scleroză multiplă permite identificareacomponentelor fasciculului piramidal demielinizant,care determină gradul de invaliditate (ThickbroomG.W. și colab., 2005; Kale N. și colab., 2009). Rezultateleobţinute prin stimulare magnetică transcranianăsunt de mare valoare, fiind confirmate și de examinărileimagistice, cum ar fi IRM sau tractografia (BolboceanO., 2011).Afectarea traumatică a măduvei este frecvent întâlnităîn practica clinică și în cele mai multe cazuriduce la invalidizare. Concomitent cu obiectivarea integrităţiimăduvei prin metode de imagistică medicalăeste importantă aprecierea stării funcţionale a fascicolelorascendente și descendente de la acest nivel.Testarea căilor somatosenzoriale ale măduvei este posibilăprin metoda potenţialelor evocate senzitive, întimp ce aprecierea funcţionalităţii tractului corticopiramidalse face prin intermediul stimulării magnetice(Dvorak J. et. al., 1992; Tegenthoff M. 1992; McKayW.B. et al., 1997; Cheliout-Heraut F. et al., 1998).Pacienţii cu leziuni traumatice ale măduveispinării sunt caracterizaţi prin manifestări cliniceîn funcţie de afectarea completă sau incompletă169a măduvei cu păstrarea unor funcţii sublezionale.Prezenţa conducerii impulsului nervos prin tractulcorticospinal permite aprecierea potenţialului recuperatorla acești pacienţi. Este importantă nu numaianaliza transmiterii PEM, ci și corelaţia acestuia cutimpul trecut de la traumatism. De asemenea, la pacienţiicu leziuni traumatice ale măduvei se poaterealiza harta proiecţiilor corticale musculare, determinatăprin numărul de puncte situate pe scoarţă,la stimularea cărora se obţine PEM. Suprafaţa hărţiimotorii pentru același mușchi este caracteristică fiecăreipersoane și depinde de variaţia individuală aexcitabilităţii ariei corticale, determinată prin pragulapariţiei PEM (Hallet M., 1996). În cazul leziunilorincomplete ale măduvei putem obiectiva fenomenelede plasticitate cerebrală, manifestate prin creștereaariei de proiecţie corticală a mușchilor, care primesccomandă contractilă, situaţi inferior nivelului leziunii(Streletz L.J. et. al., 1995).Determinarea PEM prin stimulare magneticătranscraniană este cu succes utilizată pentru diagnosticuldiferential al afectării măduvei sau rădăcinilornervoase (Chistiakov A.V. et al., 1996). Pentru mielopatieeste caracteristică creșterea TCMC, modificărilecele mai evidente fiind prezente la pacienţii cu agresiuniale cordoanelor demielinizate, în comparaţiecu cei la care este prezentă compresia maduvei prinmodificări ale discului intervertebral. În urma stimulăriicorticale PEM are o amplitudine scăzută și esteprezentă modificarea formei acestuia. Caracteristicileprincipale în cazul radiculopatiilor sunt creșterea latenţeiPEM periferice, înregistrate în teritoriul distalal teritoriului radicular lezat. Astfel, stimularea magneticătranscraniană în mielopatii este utilă nu numaipentru diagnosticul diferenţial, ci și pentru selectareapacienţilor în vederea intervenţiilor chirurgicale. Încazul mielopatiilor metoda stimulării magnetice permiteobiectivarea afecţiunii tractului corticospinal ladiferite nivele ale SNC.Concluzii. Analiza stării funcţionale a căilor motoriide la nivelul măduvei spinării este foarte importantăpentru neurologia clinică. Constatarea afectăriimăduvei sau nervilor periferici ca rezultat al iritaţiei,traumatizării, infecţiilor, demielinizării sau compresiuniinu este suficientă pentru aprecierea impactuluifuncţional. Succesul identificării cauzelor apariţieimanifestărilor clinice neurologice la diferite grupuride pacienţi este garantat de aplicarea unei abordăricomplexe în alegerea metodelor de diagnostic. Metodastimulării magnetice transcraniene face partedin grupa explorărilor neurofiziologice, fiind utilă înmulte situaţii neclare, constituind unul din argumentelediagnosticului diferenţial.