Ghidul privind diagnosticul şi managementul sincopei - Romanian ...

Romanian Journal of Cardiology
Vol. 26(21), No. 2, 2011
INTRODUCERE
Plastia de valvă mitrală este considerată drept standardul
de aur pentru corecţia chirurgicală a insufi cienţei
mitrale. Această tehnică a fost pentru prima oară introdusă
în 1959 de către Merendino și colaboratorii săi,
care au realizat primele anuloplastii postero-mediale1 .
În 1969, Carpentier introduce o serie de tehnici standar
dizate de corecţie a insufi cienţei mitrale2 . Un mare
nu măr de studii a demonstrat că, în cazul insufi cienţei
mitrale de etiologie degenerativă, plastia de valvă
mi trală oferă o mortalitate peri-operatorie redusă și o
pe rioadă mai lungă de supravieţuire fără evenimente,
com parativ cu protezarea mitrală3 . De aceea, plastia de
mitrală a început să fi e folosită din ce în ce mai mult și
pentru alte etiologii ale regurgitării mitrale (reumatică,
infecţioasă și ischemică) 4-6. Supravieţuirea la 10 ani fără
reintervenţie asupra valvei mitrale variază între 72 și
90%, iar rata de supravieţuire la 20 de ani a pacienţilor
cu plastie de mitrală pentru etiologia degenerativă este
de 48%, similară cu a populaţiei normale cu aceeași
struc tură de vârstă5 . Astfel, oricând este fezabilă, plastia
de valvă mitrală este de preferat protezării mitrale7 .
MATERIAL ȘI METODĂ
Pacienți
Am analizat retrospectiv 40 de pacienţi (30 de bărbaţi,
10 femei) operaţi de echipa noastră în perioada ianuarie
2007 - octombrie 2010 pentru rezolvarea chirurgica lă
a insufi cienţei mitrale (IM) de etiologie degenerativă,
mi xo matoasă și reumatismală, fără altă patologie asociată
la nivelul valvei mitrale. Au fost excluși din studiu
pacienţii cu insufi cienţă mitrală ischemică.
Vârsta medie a fost de 58,46±9,34 ani (cu valori în
intervalul 37-74 de ani). La internare, 18 pacienţi erau
Figura 1. Evaluarea severitatii insufi cienţei mitrale prin ecografi e transtoracică şi transesofagiană.
L.F. Dorobanþu et al
Mitral valve repair
Tabelul 1. Comorbidități asociate la pacienții studiați
Comorbidităţi Număr cazuri (%)
Leziuni coronariene 3 (7,5%)
Insuficienţă tricuspidiană >grad III 7 (17,5%)
Hipertensiune pulmonară 9 (22,5%)
Fibrilaţie atrială cronică preexistentă 11 (27,5%) (4 cazuri remise
farmacologic postoperator)
Defect de sept interatrial tip ostium
secundum
4 (10%)
Hipertensiune arterială 10 (25%)
Dislipidemie 12 (30%)
Diabet zaharat 4 (10%)
în clasa funcţională NYHA II, 21 în clasa NYHA III
și un pacient în edem pulmonar acut. Toţi pacienţii
au fost examinaţi prin ecocardiografi e transtoracică
(ETT) urmată de ecografi e transesofagiană (ETE). În
ceea ce privește severitatea insufi cienţei mitrale, toţi
pa cienţii aveau IM semnifi cativă, majoritatea având IM
gra dul IV la examinarea ETE (Figura 1). Fracţia medie
de ejec ţie a ventriculului stâng, estimată prin ecografi e
trans-toracică a fost de 63,78±6,81%.
Patologia asociată a fost sumarizată în Tabelul 1.
În ceea ce privește mecanismul insufi cienţei mitrale,
cea mai mare frecvenţă a avut-o patologia cuspei posterioare
(VMP), însoţită de dilatarea de inel mitral: 28 de
cazuri (70%), dintre care 21 au interesat izolat scalop-ul
P2, restul interesând mai multe scalop-uri posterioare.
Ruptura izolată de cordaje ale cuspei anterioare (VMA)
a fost întâlnită în 5 (12,5%) cazuri. Boala Barlow a fost
pre zentă la 4 (10%) pacienţi. Dilatarea izolată de inel a
fost constatată în 2 cazuri, într-un caz de etiologie reuma
tismală fi ind însoţită de mecanism restrictiv la nivelul
VMA și VMP (fără calcifi cări de aparat mitral). Un
pa cient a prezentat dilatare de inel mitral în contextul