Ghidul privind diagnosticul şi managementul sincopei - Romanian ...

Lucica Grigoricã et al
Acute heart failure. Comparative data from registry
prezintă un grup larg, heterogen pe care ghidurile următoare
ar trebui să-l detalieze. Edemul pulmonar acut
este a doua formă clinică de prezentare ca prevalenţă.
Diferenţele între registrele americane și cele europene
sunt semnifi cative. În timp ce în OPTIMIZE-HF edemul
pulmonar acut a fost întâlnit la 2% dintre cazurile
cu fracţie de ejecţie prezervată, respectiv 3% dintre cazurile
cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng, în Europa
procentele sunt cu mult mai mari: 13,3% în ESC-HF
Pilot, respectiv 16% în EHFS II 8,9,10 . RRICA a înregistrat
una dintre cele mai mari prevalenţe a edemului pulmonar
acut – 29% 8 . Diferenţele atât de mari între registre
sunt date de mai multe variabile: tipul spitalelor care au
înrolat cazuri (spitale de urgenţă, spitale academice sau
nonacademice), gradul de adresabilitate a pacienţilor,
specialitatea medicului care a diagnosticat cazul, modul
de diagnostic (clinic, radiologic, ambele).
Majoritatea pacienţilor cu IC acută au istoric de IC.
Prevalenţa formei de novo variază destul de mult între
registre: 24% în ADHERE, 37,1% în EHFS II și 12%
în RRICA 4,7,8,11 . Clasifi carea în cele două forme cronică
decompensată și de novo, recrutează pacienţi cu risc
evolutiv diferit. Astfel, IC cronică decompensată recrutează
pacienţi “mai complicaţi”, cu mai multe comorbidităţi,
dar cronici. În IC acută de novo, deși pacienţii au
mai puţine comorbidităţi, prevalenţa formelor severe
de IC acută este mai mare comparativ cu IC cronică
de compensată: 26% cazuri cu edem pulmonar acut și
7% cu șoc cardiogen comparativ, cu 10%, respectiv 2%
în formă cronică decompensată. (date din EHFS II) 7,11 .
Cei mai frecvenţi factori precipitanţi sunt: sindroamele
coronariene acute, aritmiile, infecţiile, anemia,
dar și non-complianţa la tratament care poate atinge
pro cente de peste 22% (date din EHFS II). În funcţie
de formele clinice, frecvenţa factorilor de risc diferă.
Astfel, sindroamele coronariene acute reprezintă cel
Romanian Journal of Cardiology
Vol. 26(21), No. 2, 2011
Tabelul 1. Caracteristici demografi ce ale pacienților spitalizați pentru insufi ciența cardiacă acută (date din studii selectate)
ADHERE OPTIMIZE – HF EHFS-I EHFS-II EFICA Italian AHF ESC – HF Pilot RRICA
Comorbidităţi (%) (%) (%) (%) (%) (%) (%) (%)
HTA 74 71 53 62 60 66 61,8 67
Diabet zaharat 44 42 27 33 27 38 35,1 32,5
Fibrilaţie atrială/flutter atrial 31 31 42 39 25 21 43,7 44,3
Dislipidemie 36 32 - - 30 - - 40,3
Fumat 13 - - - 34 - 24,5
Anemie 16,8 - 16,2 31,4 -
Insuficienţă renală cronică 30 20 17 17 10 25 32,9 -
BPOC 31 34 32 19,3 21 30 -
Etiologia ischemică 57 50 68 54 61 46 50,7 61,3
Adaptare “Epidemiology of acute heart failure” 24:585, Braunwald’s Heart Disease, eight edition 2008.N/A3 mai frecvent factor precipitant pentru șocul cardiogen
(72% în EHFS II, respectiv 69,1% în RRICA) 7,8 .
TABLOU CLINIC ȘI TRATAMENT
Pacienţii cu IC acută sunt în general pacienţi “umezi”.
Retenţia hidro-salină este tradusă clinic prin congestie
pulmonară, congestie sistemică sau ambele. Aproximativ
90% dintre pacienţi raportaţi în ADHERE au acuzat
dispnee la internare 3,12 . Congestia pulmonară și/sau sistemică
a fost prezentă la 82% dintre pacienţii din ESC-
HF Pilot și 93% din ADHERE 3,10,12 . Procentul celor
care se prezintă la internare cu semne de debit cardiac
scăzut și deci cu hipotensiune arterială este apreciat ca
fi ind mic: 2% în ADHERE, 5% în OPTIMIZE-HF și
5,3% în RRICA. Aproape jumătate din populaţia inclusă
în registrele de IC acută este hipertensivă, în general
cu mortalitate scăzută, dar cu o rată crescută a reinternărilor
8,12,13 .
Evaluarea aspectului electrocardiografi c la internare
a arătat în majoritatea registrelor că fi brilaţia atrială este
cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac întâlnită în
IC acută (cel puţin 1/3 dintre pacienţi). IC cronică decompensată
înregistrează cea mai mare frecvenţă a cazurilor
cu fi brilaţie atrială: 38% în EHFS II și 54,1% în
RRICA. În formele severe de IC acută (edemul pulmonar
acut și șocul cardiogen), predomină ritmul sinusal,
fi brilaţia atrială fi ind regasită într-o proporţie mult mai
mică: 25,1%, respectiv 28,3% în RRICA și 24%, respectiv
18% în EHFS II. (vezi tabel 1) 7,8 .
Multă vreme s-a considerat că pacienţii cu fracţie de
ejecţie prezervată sau normală reprezintă o proporţie
nesemnifi cativă din cohorta pacienţilor cu IC acută și
că prognosticul lor este evident favorabil. Datele oferite
de registre au schimbat radical percepţia despre această
categorie de pacienţi: proporţia pacienţilor cu fracţie
de ejecţie prezervată sau normală (FE > 40%) este