Ghidul privind diagnosticul şi managementul sincopei - Romanian ...

Romanian Journal of Cardiology
Vol. 26(21), No. 2, 2011
nare excelentă, datele sugerează că valorile D-dimerilor
plasmatici ar avea un rol mai ales la pacienţi cu probabilitate
scăzută și moderată de disecţie de aortă dar nu la
cei cu risc înalt (sindrom Marfan, Ehlers-Danlos și alte
boli de ţesut conjunctiv. Autorii studiului menţionează
că decizia de excludere de la efectuarea imagisticii
ba zată pe o valoare negativă a D-dimerilor plasmatici
care nu a fost testată intensiv în condiţii specifi ce (tip
de disecţie, vârstă, sex) se poate dovedi precipitată.
Avi Shimony et. Al. Am J Cardiol 2011;107:1227–
1234 (VM)
Utilitatea BRS ca și criteriu de diagnostic pentru
infarctul miocardic acut
BRS este un marker independent de prognostic negativ
în IMA, totuși utilitatea ca și echivalent electrocardiografi
c de infarct miocardic cu supradenivelare de segment
ST este incertă. Studiul de faţă și-a propus evaluarea
frecvenţei, caracteristicilor clinice și evoluţiei pacienţilor
cu BRS nou apărut care sunt suspecţi de IMA și
examinarea criteriilor Sgarbossa în practică.
În studiu au fost introduși toţi pacienţii cu BRS nou
apărut sau presupus ca nou apărut. Acești pacienţi au
fost împărţiţi în 3 grupuri, cei cu SCA, cei cu afectare
cardiacă dar fără SCA și cei fără afectare cardiacă.
Următoarele criterii Sgarbossa au fost evaluate pe electrocardiogramă:
1) supradenivelare de segment ST >1
mm concordantă cu complexul QRS (5 puncte) 2) subdenivelare
de segment ST >1 mm în V1, V2 sau V3 (3
puncte) și 3) supradenivelare de segment ST de > 5 mm
discordantă de complexul QRS (2 puncte).
Rezultate. Din 892 de pacienţi cu diagnostic iniţial
de STEMI, 36 aveau BRS nou apărut sau presupus nou
apărut pe ECG. Pacienţii cu BRS erau mai vârstnici,
cu un procent mai redus de bărbaţi, cu un scor de risc
TIMI mai mare, frecvenţă mai mare a insufi cienţei cardiace
congestive, rată mai scăzută a PCI primar și timp
până la PCI mai redus decât ceilalţi pacienţi. Mortalitatea
a fost mai mare la 3 luni la cei cu BRS dar diferenţa
nu a fost semnifi cativă statistic. Din pacienţii cu BRS,
14 (39%) au avut un diagnostic de externare de SCA
(12 –IMA și 2 cu angină instabilă), 13 (36%) au avut
alte diagnostice de natură cardiovasculară (8 cu insufi -
cienţă cardiacă acută, 2 cu BAV complet, 1 cu fi brilaţie
atrială, 1 cu stenoză aortică severă și 1 cu HTA severă).
Ceilalţi 9 (25%) au fost diagnosticaţi cu durere toracică
noncardiacă.
La 32 din cei 36 de pacienţi s-a efectuat coronarografi
e. În grupul cu SCA, 5 pacienţi (35,7%) aveau artere
coronare ocluzionate considerate ca și cauză a SCA. Din
cei 14 pacienţi cu SCA, la 8 s-a efectuat PCI primar iar
Updates in cardiology
la unul s-a efectuat PCI electiv. La 2 pacienţi s-a efectuat
by-pass aorto-coronarian. Din pacienţii cu BRS, 5
(13,8%) au întrunit cel puţin 1 din criteriile Sgarbossa,
2 din grupul cu SCA și 3 din grupul non SCA. În grupul
cu SCA, 2 pacienţi au avut scor de minim 5, ambii
cu ocluzie acută de ADA, restul de 12 pacienţi au avut
scor 0. În grupul de pacienţi cu boală cardiacă dar fără
SCA, 3 cazuri au avut scor