Sumar Sponsorii manifestării - Medicina Modernă

(12). Astfel, xenonul se poate asocia cu lanţurile
laterale de aminoacizi din locurile active ale
enzimelor de tip serin proteinaze (inclusiv elastaze
şi cologenaze). Se consideră că aceste enzime ar
putea forma cavităţi în care un atom de xenon ar
putea fi inclus fără a se produce modificări majore
în structura proteinelor.
În legătură cu acest din urmă mecanism există
studii in vitro prin care se arată că xenonul se poate
lega de cavitatea din hemul moleculei de citocrom
P-450 monooxigenază şi poate inhiba activitatea
catalitică a mai multor enzime. (12).
Explorând literatura privitoare la mecanismele de
acţiune ale xenonului în legătură cu anestezia şi
analgezia am reţinut succint următoarele:
Canalele ionice transmembranare legate de
receptori care sunt proteine complexe conţin
regiuni hidrofobe în care s-ar fixa xenonul sau
azotul (sub formă de N2O) şi care ar interfera
astfel cu transmiterea neuronală, determinând
anestezie sau analgezie. (9);
Numeroase date recente tind să
demonstreze că xenonul ar determina anestezia
prin acţiune asupra receptorilor pentru glutamat.
Persistă însă deosebiri între diverse grupuri de
cercetare referitor la care dintre receptorii
excitatori post sinaptici pentru glutamat s-ar
produce secţiunea xenonului în principal: NMDA
(N-metil-D-aspartat), Kainat sau AMPA
(alfametilpropionicacid. (5);
Astfel grupul Crowder, prin studii
farmacogenomice la microorganisme a arătat că
efectul xenonului s-ar produce prin implicarea
receptorului AMPA, dar diferenţa de genotip faţă
de om este atât de mare încât nu se pot trage
concluzii definitive; (11,12)
Grupul Franks a demonstrat că xenonul
blochează printr-un mecanism necompetitiv
receptorii NMDA într-o cultură de neuroni din
hipocampul de şobolan; (12)
Mai mulţi autori consideră, în contradicţie
cu Weigt (12), că xenonul în condiţii fiziologice nu
ar influenţa receptorii AMPA şi Kainat; (5,11)
Alte cercetări au arătat că xenonul nu influenţează
receptorii GABA sau cei pentru glicină, dar inhibă
competitiv receptorul 5HT3A; (12,13).
Contradictorii şi dificil de interpretat sunt şi
studiile carte tratează acţiunea xenonului asupra
mesagerilor secunzi sau a neuromediatorilor în
contextul mecanismelor moleculare de producere a
anesteziei. (7,12).
3. INTERFERENŢE CU PROCESUL ALGEZIC
Deşi este stabilit rolul antinociceptiv al xenonului
la doze subanestezice, mecanismul prin care se
produce acest fenomen nu este deocamdată
complet elucidat. În literatură am găsit cercetări
efectuate atât la animal cât şi la om pe care le vom
trece în revistă în această ordine.
3.1. Studii experimentale pe animal:
La pisici cu măduva secţionată la nivel
cervical, xenonul determină deprimarea neuronilor
din cornul posterior (deci fără implicarea
sistemului inhibitor descendent; (12)
La şobolan – Ohara şi colab. confirmă
acţiunea nociceptivă şi arată că este independentă
de receptorii opioizi sau adrenergici; (1,12)
Tot la şobolan – Fukada şi colab.
demonstrează efectul analgezic al xenonului în
testul cu formalină şi consideră că acesta se
datorează inhibării receptorului NMDA; (12)
La şobolanii nou născuţi, Watanabe şi
colab. au denosntrat că xenonul reduce
amplitudinea reflexului nociceptiv cu 70% şi a
reflexului monosinaptic cu 35% comparativ cu
protoxidul de azot care a dat valori mult mai mici
(25% respectiv 15%); (2,12)
La şobolani adulţi, Benrath şi colab. au
testat în premieră xenonul sub formă de soluţie
apoasă şi emulsie lipidică pentru administrare i.v.
şi au găsit că dozele mici de xenon în soluţie
apoasă previn fenomenul de potenţare sinaptică pe
termen lung al nocicepţiei la nivel spinal. Meritul
lucrării este amplificat şi de faptul că deschide
calea aplicării xenonului în anestezie şi analgezie
fără a mai fi nevoie de echipament anestezic
sofisticat, ci doar de o pompă de injecţie. Soluţia
de xenon în emulsie lipidică este cunoscută sub
marca Lipofundin MCT® 20%. Autorii care au
folosit această formulă ulei-apă în care este
dizolvat xenonul au găsit că se produce inhibarea
receptorului NMDA şi au formulat două cauze
posibile ale acestui fenomen: a) deprimarea
fosforilării NMDA; b) interferarea lipidelor din
emulsie cu agoniştii receptorului amintit. (1)
3.2. Studii la om
- în 1995 Yagi şi colab. au cercetat efectele
analgezice şi hipnotice ale dozelor subanestezice
de xenon la voluntari umani, comparativ cu
protoxidul de azot. S-a constatat creşterea pragului
durerii la căldura radiantă la ambele gaze, efect
care nu a fost anihilat prin pretratament cu
naloxon; (15)
- în 1998 Petersen_Felix şi colab. au
efectuat un studiu asemănător la 12 voluntari, dar
au extins stimulii dureroşi investigând răspunsurile
la: reflexul nociceptiv la stimuli repetaţi; toleranţa
la durerea ischemică provocată de garou;
stimularea mecanică; stimularea la rece. Cu
excepţia ultimului stimul atât xenonul cât şi
protoxidul de azot au produs analgezie (dar cu
preţul greţii şi vomei la mai mulţi voluntari; (6,10)
- în 2004, a fost publicată o înregistrare de
invenţie cu titlul „An analgesic agent for Newborn
or fetal subjects” la Organizaţia Mondială a
Proprietăţii Intelectuale în rezumatul căreia se cere
de către autorii britanici Franks şi Maze (3)
recunoaşterea invenţiei pentru :
a. folosirea xenonului ca medicament
analgezic la nou născut sau făt;
133