Sumar Sponsorii manifestării - Medicina Modernă

4.2.34, cu modul de indentificare spectrală a
compuşilor separaţi pe coloană.
S-a folosit o coloană de tip Discovery RP-
Amide (C16) (250 x 4,6, diametrul interior 5 mm)
şi diametrul particulelor interioare de 5 µm. Faza
mobilă folosită pentru eluţie a fost constituită
dintr-un amestec acetonitril: acid acetic (10%).
Eluţia produşilor pe coloană s-a realizat după un
gradient liniar (Tabel I) al proporţiilor în faza
mobilă a celor două componente.
Temperatura la care s-a efectuat separarea a fost
25OC, iar volumele injectate au fost de 20 µl.
Probele au fost determinate prin diluţia extractelor
vegetale în acetonitril. Astfel din extractele
metanolice s-a preluat 1 ml şi s-a diluat la 25 cu
acetonitril. Metoda folosită pentru determinarea
compuşilor din matricile analizate a fost metoda
standarului extern. Debitul folosit a fost de 1
ml/min, iar detecţia s-a realizat la lungimile de
undă 254 nm pentru acidul mandelic, acidul
clorogenic, acidul 3,4-dixidroxibenzoic şi
izoramnetol şi respectiv 280 nm pentru ceilalţi
compuşi.
Calibrare. Pentru trasarea curbelor de calibrare sau
efectuat soluţii stadard stoc, de concentraţie 1
mg/ml pentru toţi compuşii, cu excepţia acidului
mandelic, pentru care concetraţia soluţiei stoc de a
fost de 10 mg/ml.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Ordinea de eluţie pe coloană în condiţiile daste a
celor 12 compuşi a fost cea prezentată în Tabelul
II.
Pentru fiecare compus a fost îndeplinită condiţia
de separare pe coloană, suficient pentru a putea
cuantifica cu acurateţe compuşii separaţi. În aceste
condiţii, folosind ecuaţiile curbelor de calibrare şi
considerând diluţiile efectuate, din probele
analizate s-au determinat pe baza timpilor de
retenţie dar şi a similarităţii spectrelor regăsite pe
probe comparativ cu spectrele moleculare ale
standardelor, compuşii enumeraţi în tabelul III, în
următoarele cantităţi:
Acidul 3,4-dihidroxibenzoic, acidul
mandelic, acidul clorogenic, acidul 3-hidroxi-4-
metoxibenzoic, acidul 3,4-dihidroxicinamic şi phidroxicinamic
nu au fost identificaţi în probele
analizate.
Prezenta metodă constituie o modalitate
uşoară pentru identificarea şi cuantificarea unui
număr de 12 compuşi fenolici. S-au folosit diferite
coloane pentru a îmbunătăţi performanţele
metodei, incluzând Zorbax Eclipse XDB – C18
(250 x 4,6 mm, 5µm) Agilent Technologies,
Hypersil BDS C18 (250 x 4,6 mm, 5µm) Thermo –
Fisher. Rezultatele obţinute pe standarde dar şi pe
probele analizate arată că ultima coloană a fost cea
mai potrivită, fapt exemplificat şi în figura 1.
Pe baza spectrelor moleculare ale substanţelor
standard folosite s-a recurs la utilizarea a două
lungimi de undă, acestea fiind caracterisitice
maximelor de absorbţie ce corespund spectrelor
moleculare identificate.
În condiţiile experimentale expuse anterior
analizele regresiilor liniare a datelor au determinat
următoarele ecuaţii (Tabel IV), iar coeficienţii de
regresie demonstrează o dependenţă liniară a
variabilelor concentraţii de variabilele arie pe tot
domeniul ales şi respectiv pentru toţi compuşii
analizaţi.
CONCLUZII
Metoda descrisă a permis identificarea şi
cuantificarea a patru compuşi polifenolici în
extractul alcoolic de Artemisia vulgaris: fisetină,
acid siringic, acid trans-cinamic şi cvercetol. În
extractul alcoolic de Artemisia absinthium au fost
puşi în evidenţă următorii compuşi: fisetină,
izoramnetol, kempferol şi acid siringic. Se observă
că ambele specii de Artemisia analizate conţin acid
siringic şi fisetină, cantităţi semnificative din aceşti
compuşi găsindu-se în extractul de pelin negru.
Deci, Artemisia vulgaris constituie o potenţială
sursă de polifenoli ce pot fi utilizaţi ca antioxidanţi
în prevenirea afecţiunilor mediate de radicalii
liberi.
În concluzie, metoda HPLC prezentată permite o
analiză simplă şi rapidă pentru identificarea şi
cuantificarea simultană a acizilor fenolici şi
flavonoidelor din extractele vegetale. lira.
81