Sumar Sponsorii manifestării - Medicina Modernă

Capsaicina injectată intraplantar la şobolan,
produce durere neurogenă manifestă prin
comportamentul de lingere a lăbuţei. Efectele
produse de capsaicină sunt asemănătoare cu cele
din faza I a modelului prin formalină. Capsaicina
acţionează pe fibre senzitive C şi Aδ, pe receptori
polimodali şi receptori pentru cald. În acest model
neurogen, capsaicina eliberează neuropeptide şi
aminoacizi excitatori şi activează NOS. Agmatina
ip atenuează durerea neurogenă produsă de
capsaicină (3).
4. Glutamatul injectat intraplantar la
şoarece determină un răspuns nociceptiv, periferic,
spinal şi supraspinal mediat prin receptori NMDA
şi non NMDA ca şi prin eliberarea de NO.
Agmatina ip inhibă semnificativ, dependent de
doză, efectele nociceptive ale glutamatului (3).
b. Durere prin stimuli chimici administraţi ip.
Teste de contorsiune abdominală
(writhing test)
1. Efectele agmatinei pe testul de contorsiune la
soluţie salină
Administrarea ip de soluţie salină 4% determină
mişcări de contorsiune
abdominală la şoarece. Agmatina sc reduce
numărul acestor mişcări, dependent de doză (8,14).
2. Efectele agmatinei pe testul de contorsiune la
acid acetic
Injectarea ip de acid acetic are efecte mult
mai severe pe testul de contorsiune. Agmatina
administrată ip cu 30 de minute anterior acidului
acetic, inhibă contracţiile abdominale la şoarece, la
doze care nu afectează locomoţia (3,8,14).
Administrarea pe cale orală are efecte mult mai
reduse. Activitatea antinociceptivă este evidentă la
30 de minute şi durează până la 4 ore. Naloxona
blochează efectul nociceptic al agmatinei ca şi al
opiaceelor. Efectul antinociceptiv produs de
agmatină este de asemenea redus de L–arginină,
efaroxan (antagonist I2 şi α2), ondansetronă
(blocant 5HT3), ketanserină (blocant 5HT2).
Yohimbina (antagonist α2) şi idazoxan (antagonist
I1 şi α2) au efecte variabile (3,8). Activitatea
antinociceptivă a agmatinei pe testul de
contorsiune la acid acetic este atribuită blocării
receptorilor NMDA şi inhibiţiei NOS. Mai puţin
clare sunt efectele pe receptorii imidazolinici şi pe
receptorii adrenergici α2.
c. Efecte pe modele de nocicepţie
inflamatorie
1. Efectele agmatinei pe edemul la
carrageenină
Pe acest test, agmatina are efecte reduse (13).
Hiperalgezia mecanică după
inflamaţia prin carrageenină este, în schimb,
influenţată de agmatină (12,16). De asemenea,
agmatina injectată it reduce hiperalgezia termică la
şobolanii injectaţi intraplantar cu carrageenină
(17).
2. Efectul agmatinei pe modelul prin adjuvant
complet Freund (ACF)
26
Administrat intraplantar, ACF creşte volumul
plantar şi induce hipernocicepţie
mecanică şi termică. De asemenea, creşte
activitatea locală a mieloperoxidazei (9). Agmatina
în administrare ip nu reduce semnificativ edemul
plantar şi nu are efect pe hipernocicepţia termică.
De asemenea, nu influenţează activitatea locală a
mieloperoxidazei. În schimb, la aceleaşi doze şi pe
aceeaşi cale, agmatina inhibă semnificativ
hipernocicepţia mecanică produsă de ACF
intraplantar. Această activitate este evidentă, atât
în administrare acută, cât şi subcronică. La
întrerupere temporară şi reluarea administrării
agmatinei, se observă aceleaşi efecte
antihipernociceptive la stimuli mecanici, ceea ce
dovedeşte că nu se instalează toleranţa (9).
E. Activitatea agmatinei pe teste de durere
neuropată
Intensitatea hipernocicepţiei în modelele de durere
neuropată prin procedee distructive neuronale
poate fi crescută prin stimuli mecanici (presiune,
aplicarea de filamente von Frey pe suprafaţa
plantară), producerea de inflamaţie prin
carrageenină şi alte mijloace, precum şi prin
stimulare termică.
a. Leziuni distructive mecanice a nervilor
periferici
1. Ligatura nervilor spinali, L5–L6 este frecvent
utilizată pentru producerea durerii neuropate la
rozătoare (12,16). Aplicarea plantară de filamente
von Frey induce hipernocicepţie mecanică, redusă
semnificativ de agmatină. De menţionat că
dizocilpina, antagonist NMDA şi inhibitorii NOS
nu au influenţă asupra efectului
antihipernociceptiv al agmatinei (18).
2. Ligatura sciaticului realizează acelaşi tablou
hipernociceptiv. Agmatina administrată ip, anterior
procedeului creşte pragul durerii (4,19). Agmatina
reduce de asemenea, în acest model,
hipernocicepţia determinată de stimuli termici
adăugaţi (căldură şi rece) (9). Pe acest model
agmatina are efecte şi la administrare it (3).
b. Leziuni chimice ale nervilor periferici
1. Degenerescenţa la capsaicină
Administrată în perioada neonatală la
şoarece, în doze adecvate, capsaicina produce
degenerarea fibrelor C din rădăcinile posterioare
ale măduvei. La aceste animale sunt blocate
contorsiunile abdominale la administrarea ip a
acidului acetic, dar agmatina îşi menţine efectul
antinociceptiv (3).
2. Neuropatia diabetică prin streptozocină
Producerea diabetului experimental prin
streptozocină la şobolan este urmată de
hiperalgezie şi alodinie. Agmatina aplicată it,
creşte pragul durerii la stimuli mecanici şi termici
la şobolanii diabetici (20). Yohimbina, adrenolitic
α2 şi idazoxan (antagonist I1 şi α2) la
administrare it au efecte divergente asupra