Sumar Sponsorii manifestării - Medicina Modernă

vasculare non-genomice ale aldosteronului şi
estradiolului (Serban şi col, 2006), am examinat
efectul rapid al estradiolului şi aldosteronului
asupra RED globale şi asupra componentei de tip
EDHF, în cazul RED induse prin stimularea
receptorilor muscarinici endoteliali în preparate
vasculare precontractate prin stimularea alfa-1
adrenoceptorilor miocitari. Subliniem faptul că se
cunosc efectele vasodilatatoare rapide (nongenomice)
ale acestor steroizi, fiind evidenţiată o
componentă clară dependentă de eliberarea de NO
din endoteliu. Cu toate acestea, efectul steroizilor
asupra RED şi mecanismelor sale a fost destul de
puţin studiat până acum.
Am observat că aldosteronul potenţează RED,
inclusiv pe baza amplificării componentei EDHF
(Oprisa C, Serban IL, Mungiu OC, Branisteanu D,
Serban DN. Aldosterone rapidly enhances
endothelium-dependent relaxation of rat small
mesenteric arteries via potentiation of both the NO
and EDHF components. 10-th International
Symposium on Mechanisms of Vasodilatation,
Japan, June 2009), iar estradiolul facilitează RED,
care devine mai puţin sensibilă la efectul inhibitor
al blocării BKCa.
Deşi există o varietate a efectelor observate (Skøtt
şi col., 2006), în general acţiunea vasculară rapidă
a aldosteronului (mediată de receptorul clasic
pentru mineralocorticoizi) se traduce prin
atenuarea efectului agenţilor vasoconstrictori,
datorită activări eNOS pe calea: proteina de şoc
termic 90 (HSP90), fosfatidil-inozitol-3-kinaza,
(PI3K), protein kinaza B (PKB); precum şi prin
potenţarea vasoconstricţiei în absenţa endoteliului,
efecte comune cu cortizolul şi estradiolul (Gros şi
col., 2007). In arteriolele aferente, la rozătoare şi la
om, eliberarea de NO din endoteliu de către
aldosteron (pe calea descrisă mai sus) maschează
complet efectele vasoconstrictoare non-genomice
ale aldosteronului şi inhibă puternic alte efecte
vasoconstrictoare (Schmidt, 2008). In circulaţia
brahială la om aldosteronul potenţează similar
RED indusă de acetilcolină şi efectul NO exogen
(Nietlispach şi col., 2008).
In mod surprinzător, astfel de observaţii asupra
arterelor mezenterice sau asupra arterelor de
rezistenţă din alte teritorii decât cel renal şi brahial
aparent lipseau, iar posibilitatea modulării EDHF
de către aldosteron era complet ne-investigată.
Astfel, sunt prioritare constatările noastre (op. cit.)
că în arcada mezenterică de şobolan şi mai ales în
ramurile sale de ordin I şi II, aldosteronul exercită
următoarele efecte în fragmente vasculare cu
endoteliu intact: induce contracţie dacă este
inhibată NOS, inhibă în manieră NOS-dependentă
contracţiile induse de fenilefrină şi de K
extracelular crescut şi potenţează RED indusă de
carbachol, atât prin stimularea NOS, cât şi prin
amplificarea componentei EDHF evidenţiată în
condiţiile inhibării NOS. Efectele apar în general
la concentraţii mai mari decât cele fiziologice şi nu
sunt marcante ca în cazul teritoriului renal
(Schmidt, 2008), ci relativ asemănătoare cu cele
din sectorul brahial uman (Nietlispach şi col.,
2008).
Efectele vasculare rapide non-genomice ale
estradiolului sunt ceva mai intens studiate, mai ales
datorită interesului pentru terapia de substituţie
hormonală. Progresul atins privind mecanismul
activării de către estradiol a eNOS este remarcabil
(Kim şi col., 2008), descriindu-se forma trunchiată
ER-46 a receptorului estrogenic alfa, înt-un
ansamblu caveolar ce cuprinde c-Src, PI3K, Akt şi
eNOS şi permite funcţionarea cascadei c-
Src/PI3K/Akt pentru activarea eNOS, dar
numeroase alte căi de semnalizare pot fi modulate
rapid de steroizi, incluzând MAPK, GPCR, diverse
canale ionice (Simoncini şi col., 2004). In arteriole
din muşchiul scheletic efectul relaxant endoteliodependent
indus de estradiol este practic mediat de
NO (Smolders şi col., 2004). In unele preparate,
cum ar fi artera carotidă de iepure izolată (Salom şi
col., 2002), efectul relaxant al estradiolului este
complet independent de endoteliu. Se ştie că
începând cu domeniul micromolar estradiolul
relaxează atrerele mezenterice de rezistenţă de
şobolan precontractate, dar efectul s-a dovedit
NOS şi COX independent (Shaw şi col., 2000). In
contextul de mai sus, am obţinut date originale
care arată (fig.2) că în artere mezenterice de
şobolan estradiolul este capabil, chiar dacă nu
produce RED, să potenţeze RED indusă de
carbacol, care devine mai puţin sensibilă la
inhibarea BKCa. In condiţiile în care raportul
dintre compnentele mediate de EDHF şi NO nu
pare să fie modificat, motivul pentru care
implicarea BKCa este diminuată şi mecanismul de
potenţare a RED rămân să fie investigate; datele
preliminare indică o eliberare crescută de NO şi o
hiperpolarizare diminuată.
215