Sumar Sponsorii manifestării - Medicina Modernă

constă inițial din dureri abdominale, apoi rahialgii,
șchiopătare; temperatura este crescută moderat (38
– 38,5°). Examenul local confirmă redoarea
rahidiană și durerea la percuția apofizelor spinoase
regionale, dar nu există semne neurologice.
Durerea în infecția vertebrală este fără orar precis,
obișnuit survine noaptea, nu este calmată de
repaos, uneori este calmată de antiinflamatoare
nonsteroidiene. Examenul radiografic este inițial
normal, apoi apare pensarea discului intervertebral
și carii osoase în vertebrele adiacente; aceasta
confirmă faptul că infecția este inițial în corpul
vertebral (osteomielită), de unde se transmite la
disc (spondilodiscită). Sindromul biologic pentru
inflamație este pozitiv iar CT-scan conturează mai
bine leziunile osoase. În cazul infecției
tuberculoase diagnosticul pozitiv implică IDR
intens pozitivă, semne generale de impregnare
bacilară, eventual semne neurologice.
Sacroileita este o infecție cu germeni nespecifici a
articulației sacro-iliace și a versantelor osoase ale
acestei articulații. Simptomatologia asemănătoare
spondilodiscitei lombare joase este înșelătoare,
mai ales atunci când radiografia este normală.
Scintigrafia cu Tc99 este de un real folos pentru
diagnosticul diferențial.
Fracturile coloanei vertebrale sunt frecvente în
cazul accidentelor de circulație și a căderilor de la
înălțime. Existența traumatismului, asocierea
durerilor dorsale, uneori a semnelor neurologice și
examenul radiologic pozitiv sunt suficiente pentru
diagnostic.
Tumorile rahisului în 80% din cazuri sunt benigne;
cel mai frecvent se întâlnește granulomul
eozinofil, apoi osteoblastomul, osteomul osteoid și
chistul osos anevrismal. Simptomatologia constă în
rahialgii însoțite de redoare segemntară a coloanei.
Granulomul eozinofil se localizează la corpul
vertebral și simptomatologia sa foarte frustă face
ca de multe ori să fie descoperit în stadiul sechelar
sub forma aplatizării corpului (fosta „vertebra
plana” a lui Calvé).
Osteoblastomul și osteomul osteoid se localizează
la nivelul arcului posterior și atunci când durerile
nu au suport vizibil radiologic, scintigrafia pune în
evidență hiperfixație intensă. Ulterior apare
imaginea radiologică de osteoliză, uneori cu
caracter suflant.
Chistul osos anevrismal are radiologic același
aspect osteolitic suflant, dar localizarea de elecție
este la lama vertebrală și apofiza transversă a
arcului neural posterior.
Sarcomul Ewing este cea mai frecventă tumoră
malignă vertebrală asociind frecvent la durere
manifestări neurologice. Imaginea radilogice este
cea a unei leziuni osteolitice, examinarea RMN
168
fiind necesară pentru precizarea extensiei în părțile
moi vecine.
Spondilartropatiile juvenile sunt un grup de
afecțiuni aparținând reumatismului cronic al
copilului (debut înainte de vârsta de 16 ani) având
ca trăsături comune: durerea rahidiană, toracică,
fesieră și/sau redoare matinală lombară sau
dorsală, artrită (articulații mari), entezită, talalgie,
degete „în cârnat”. Alte manifestări se asociază
variabil: irită acută, uretrită nongonococică sau
cervicită, diaree, prezența sau antecedente de
psoriazis, balanită și/sau entero-colopatie cronică.
Riscul genetic este reprezentat de antigenul HLA
B27 (80-90/100 de spondilartropatii) și/sau
următoarele antecedente familiale: pelvispondilită,
sindrom Reiter, psoriazis, uveită și/sau enterocolopatie
cronică. Diferențele privind trăsăturile
clinico-evolutive, asocierile lezionale, prezența
unor factori de risc, au conturat următoarele forme
clinice: spondilartropatia nediferențiată, spondilita
anchilozantă (pelvispondilita), artrita reactivă,
artrita psoriazică și reumatismul enterocolopatiilor
cronice.
În spondilartropatia nediferențiată simptomele
inaugurale frecvente (80%) sunt artralgiile și
artrita membrelor (monoartrita, oligoartrita, mai
rar poliartrita) și enteziopatiile (20%). Leziunile
axiale pot surveni după ani de evoluție. Durerea
axială poate fi acuzată spontan sau trebuie căutată.
În ordinea frecvenței s-a raportat: durere lombară,
fesieră (artrită sacro-iliacă), dorsalgii, cervicalgii și
dureri ale articulațiilor toracelui.
În pelvispondilita reumatismală (spondilita
anchilozantă juvenilă) afectarea axială este rară la
debut (10-20%), tabloul clinic fiind dominat de
artrita periferică și enteziopatia. Durerea axială se
agravează progresiv dar dispare după instalarea
anchilozei.
Reumatismul psoriazic atestat de prezenţa
psoriazisului şi/sau a antecedentelor familiale de
psoriazis, asocoază dureri lombosacrate și/sau în
șold prin sacroileită, dureri în alte articulații mari.
În reumatismul entero-colopatiilor durerea
coloanei vertebrale și a articulațiilor sacro-iliace
pot apare la momente diferite în raport cu colita
(uneori după ameliorarea acesteia). Rar se
înregistrează manifestări de tipul pelvispondilitei,
mai ales la băieți HLA B27 pozitivi.
Sindromul SEA (seronegativitate, enteziopatii,
artropatii) conturat la adult, se recunoaște la copiii
care prezintă simptome de spodilartropatie, dar nu
se încadrează clar în nici una din formele descrise.
În concluzie, durerea de spate cu caracter
persistent (câteva săptămâni) la copil, având o
paletă etiologică largă și înscriindu-se ca simptom
unic al unei entități clinice, presupune un
diagnostic diferențial laborios și o abordare
clinico-paraclinică complexă, în dinamică..