Sumar Sponsorii manifestării - Medicina Modernă

obţinute prin chimioterapie în diferite subgrupuri
de pacienţi. [7] Aceste inegalităţi se datorează
probabil diversităţii atributelor care caracterizează
celulele tumorale: prezenţa sau absenţa
receptorilor hormonali, indicele de proliferare,
gradul de diferenţiere, prezenţa mutaţiilor p53,
supraexpresiei proteinei HER2/neu (Human
Epidermal growth factor Receptor 2) etc.
Tot mai mulţi autori consideră în prezent că
identificarea unor markeri moleculari predictivi
pentru răspunsul tumoral la antracicline ar
ameliora utilizarea ţintită a acestora, evitând
expunerea nejustificată a anumitor paciente la o
toxicitate semnificativă.
Activitatea terapeutică a antraciclinelor este
mediată prin inserţia acestora în ADN-ul celulelor
şi inhibarea topoizomerazei II (TopoIIα),
interferând astfel sinteza de ADN şi ARN. [8]
Datele preclinice şi clinice privind corelarea dintre
activitatea antraciclinelor şi aberaţiile genetice /
supraexpresia unor proteine, sau alterarea funcţiei
de reparare a ADN, par să sugereze că
sensibilitatea la antracicline este reglată de
expresia genei TopoIIα, însă proteina respectivă
poate fi supra- sau subexprimată indiferent de
aceasta. În particular, semnalele de proliferare au
un rol important în reglarea nivelelor de proteină
BIBLIOGRAFIE
1. Weiss RB. The anthracyclines: Will we ever find a better
doxorubicin? Semin Oncol 1992;19:670-686.
2. Early Breast Cancer Trialists’ Collaborative Group.
Polychemotherapy for early breast cancer. An overview of the
randomized trials. Lancet 1998;352:930-942.
3. Bonnadonna G, Brusamolino E, Valagussa P, Rossi A,
Brugnatelli L, Brambilla C, DeLena M, Tancini G, Bajetti E,
Musmmeci R, Veronesi A. Combination chemotherapy as an
adjuvant treatment in operable breast cancer. New Engl J Med
1976;294: 405-410.
4. Early Breast Cancer Trialists’ Collaborative Group
(EBCTCG). Effects of chemotherapy and hormonal therapy for
early breast cancer on recurrence and 15-year survival: an
overview of the randomised trials. Lancet 2005;365:1687-1717.
TopoIIα. Se pare că leziunile ADN induse de
antracicline, indiferent de inhibiţia TopoIIα, fac ca
anumite subtipuri biologice de cancer mamar (cum
ar fi cel bazal-like) să fie în mod particular
sensibile la acţiunea acestei clase de agenţi
citostatici.
Reglarea sensibilităţii la antracicline este probabil
multifactorială, iar grupul de paciente care obţin
beneficiul maxim după administrarea acestora nu
se limitează la cele HER2/neu pozitive. Deşi datele
disponibile actual asupra valorii predictive a
TopoIIα sunt convingătoare, expresia acestei
proteine nu poate fi recomandată în selecţia clinică
a pacientelor.
În concluzie, în ciuda utilizării şi cercetărilor
extinse pe durate de zeci de ani, cardiotoxicitatea
indusă de antracicline rămâne o problemă actuală.
Având în vedere numărul din ce în ce mai mare de
paciente cu cancer mamar care supravieţuiesc
acestei boli, se va înregistra şi o creştere a celor la
care survin efectele secundare tardive ale
tratamentului. Sunt necesare cercetări suplimentare
pentru a identifica pacientele cu risc crescut de
cardiotoxicitate, şi pentru a dezvolta noi metode de
monitorizare, profilaxie şi tratare a acestui efect
advers.
5. Cardoso F, Atalay G, Piccart MJ. Optimizing anthracycline
therapy for node positive breast cancer. Am J Cancer
2002;1:257-268.
6. DiLeo A, Claudino W, Biganzoli L. Why is anthracycline
use controversial? In: Proceedings of The 2007 Breast Cancer
Symposium, September 7-8, 2007, San Francisco, CA:21-22.
7. Piccart-Gebhart MJ. Moving away from the “one shoe fits
all” strategy: the key to future progress in chemotherapy. J Clin
Oncol 2005;23:1611-1613.
8. Kaklamani VG, Gradishar WJ. Epirubicin versus
doxorubicin: Which is the anthracycline of choice for the
treatment of breast cancer? Clin Breast Cancer 2003;4:S26-S33.
55