Sumar Sponsorii manifestării - Medicina Modernă

142
DUREREA ŞI PARADOXUL LIBERTĂŢII
Abstract. Unlike the psychic of the animals, the
fundamental feature of the human psychic is the
expression of the free-will.
Pain – a warning system – appears as an
unpleasant sensation manifested against the individual’s
will.
Through this limitation of the free will, through
the capacity of fixing attention involuntarily on a certain
Durerea unul din cele mai frecvente simptome pe
care le cunoaşte patologia umană este de fapt o
senzaţie. În ultima vreme durerea se conturează ca
o entitate specifică privită separat de patologia
cauzală ca o afecţiune a sistemului nervos central
care trebuie tratată agresiv indiferent de evoluţia
bolii care a provocat-o (Alan Busbaum).
- De ce tratăm durerea în mod prioritar ?
Răspunsul poate fi dat de oricine a experimentat
durerea măcar o dată. Ea este resimţită ca o
senzaţie dezagreabilă care trebuie eliminată,
nenumărate fiind exemplele când durerea poate
ucide (Leibeskind J C.,1991), fiind şocogenă în
anumite condiţii. Dincolo de percepţia senzaţiei
individul poate sesiza că atenţia îi este atrasă de
mişcarea minţii într-un punct anume al
organismului. Fixarea aceasta se produce
împotriva voinţei individului, este o limitare a
manifestării liberalităţii, este un afront adus
liberului arbitru.
Durerea în fond este un sistem de semnalizare
pentru individ dar din prisma liberalităţii este o
limitare. Cum liberul arbitru este o caracteristică
definitorie a psihicului uman iar durerea nu este
decât o limitare a voinţei libere trebuie să admitem
că durerea ascunde în ea esenţa acestei liberalităţi,
altminteri liberul arbitru nu mai este o
caracteristică definitorie a naturii umane. Acesta
este rezultatul unei probleme de logică matematică
soluţionată prin reducere la absurd.
Este o deducţie logică care se cere a fi
argumentată. Putem spune astfel că supunerea
involuntară a minţii este o expresie a liberalităţii? -
Evident nu.
Spitalul Municipal Paşcani
Filipov S. Ustinia
place of the body, through the non-acceptance state it
produces, pain is one of the sensations that determines
the limitation of the free-will.
The transition from the non-acceptance state it
produces initially to the voluntary acceptance state is
one of man’s efforts of transcending an unpleasant
situation, including this transition in the positive
trajectory of its existence.
Din prisma sistemului de semnalizare a supravieţui
pentru natură este mai important decît a fi liber.
Dar ce însemnă a fi liber?
Din întreaga paletă de senzaţii pe care
neuromatrixul este setat să o codifice să avem
posibilitatea de a o alge pe aceea care o
considerăm că ne reprezintă interesul existenţial.
Îndeplineşte durerea asemenea calităţi?
- Nu! Atunci durerea violează principiul
liberalităţii umane pe care însăşi natura i l-a oferit?
S-ar putea spune da!
Durerea este neplăcută, ea nu este aleasă în mod
liber acestea cu excepţia algolagniei. Pentru a
indeplini principiul liberalităţii ea trebuie să fie
acceptată în mod liber, păstrată în mod liber,
anulată în mod liber. Ea nu îndeplineşte aceste
criterii.
Umanitatea a calificat-o, o consideră o patologie a
sistemului nervos central şi o tratează, separat
direct şi agresiv. Acesta este locul ei actual şi locul
pe care societatea actuală îl oferă celor ce
atentează la ideea de libertate.
Mâna pe care farmacologia o întinde omului este
mare dar totuşi insuficientă pentru a rezolva
problema.
Şi totuşi gândirea logică susţine că durerea
ascunde un paradox tocmai ca omul să rămână
singura fiinţă din natură capabilă de liberalitate.
În ce priveşte animalele, durerea se manifestă ca o
senzaţie neplăcută care trezeşte reacţii reflexe de
autoapărare. Se instalează reflex o stare de
inacceptare, de luptă cu cauzatorul durerii reacţii
care se înscriu în instinstul de consrvare al speciei.
În momentul cînd factorii de apărare sunt depăşiţi