Sumar Sponsorii manifestării - Medicina Modernă

Se remarcă o corelaţie strânsă între sexul
copiilor şi BC. Astfel, putem spune că BC este
întâlnită mai frecvent la sexul feminin (grafic
nr.2).
Manifestările clinice asociate DAR la copiii
diagnosticaţi cu BC au fost: anorexia, deficitul
ponderal, tetania hipocalcemică, tulburările de
comportament (grafic nr.3)
Durerile abdominale recurente s-au remis
după 3 luni de RFG în 6 cazuri. Persistenţa DAR
după minim 6 luni de RFG în 3 cazuri a impus
repetarea biopsiei intestinale de control. Astfel, s-a
constatat prezenţa gastritei cronice cu Helicobacter
pylori într-un caz, ceea ce a necesitat tratament cu
inhibitor de pompă (Omez) asociat Klacid şi
Amoxicilină, evoluţia ulterioară fiind favorabilă.
În două cazuri s-a constatat menţinerea leziunilor
de atrofie vilozitară, reluarea anamnezei
evidenţiind nerespectarea RFG.
Forma atipică (manifestată prin talie mică,
dureri abdominale recurente, tulburări de
comportament, constipaţie) a predominat la copilul
mare.
DISCUŢII
Boala celiacă este o enteropatie gluten
sensibila manifestată la indivizii cu susceptibilitate
genetică in urmaexpunerii la glutenul din grau, orz,
secară şi, uneori, ovăz. Diagnosticul este susţinul
de examenul anatomopatologic al fragmentului de
mucoasă intestinală care evidenţiază atrofia
vilozităţilor intestinale, hiperplazia criptelor şi
creşterea numărului limfocitelor intraepiteliale în
lamina propria (2).
148
Forma clasică de manifestare a bolii celiace
include diareea cronică, malnutriţia, meteorismul
abdominal datorate maldigestiei si malabsorbtiei
intestinale (3). Forma atipică a bolii celiace
cuprinde un spectru larg de manifestari
reprezentate de talia mica, durerile abdominale
recurente, constipaţia, tulburşrile de
comportament, anemia refractară la tratamentul cu
fier, hipertransaminazemia.
Utilizarea anticorpilor antitransglutaminaza
tip IgA şi IgG este o metoda non-invazivă de
screening a pacienţilor cu manifestări atipice de
boală celiacă. În studiul realizat de Asociatia
Canadiană de Celiakie, s-a demonstrat ca mai putin
de 75% din copii prezentau în momentul
diagnosticării semne şi simptome clasice ale bolii
celiace (4). De asemenea, aproape 60% din copii
au consultat înainte de stabilirea diagnosticului de
boală celiacă doi sau trei medici, diagnosticele
iniţiale fiind de gastroenterită sau alergie
alimentară. La copiii cu vârsta peste 2 ani
sensibilitatea anticorpilor antitransglutaminază a
fost de 98%, iar specificitatea de 96% (4).
Tratamentul bolii celiace este reprezentat de
regimul fără gluten care trebuie menţinut pe viaţă,
iar diagnosticarea precoce a bolii previne
complicaţiile bolii, reprezentate de falimentul
creşterii, anemia, osteopenia, limfomul intestinal.
CONCLUZII
Importanţa determinării anticorpilor
antitransglutaminază la toţi copiii cu dureri
abdominale recurente cu vârsta mai mare de 2 ani
în vederea diagnosticării precoce a boliii celiace şi
a instituirii precoce a regimului fără gluten..