Untitled - IPA Romania

îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului
naţional al statului în care acestea sunt rezidente.
Într-adevăr, toate sensurile acestui cuvânt
sunt purtătoare a esenţei: este vorba
despre o companie, care în funcţie de ţara
unde este înregistrată nu are activitate economică,
iar în funcţie de activitatea sa este
considerată companie străină.
După toate acestea, este important de
menţionat faptul că în general nu este considerată
activitate economică internă funcţionarea
birourilor administrative şi manageriale,
activităţi de investiţii şi holding şi
susţinerea de conturi bancare 81 .
Termenul englezesc „off-shore”, explicat
în noţiuni economice, desemnează „activitatea
desfăşurată în exterior, efectuată în afara
legilor ţării din care provine investitorul”.
Altfel spus, o zonă off-shore reprezintă
spaţiul restrâns pe teritoriul unui stat, de
obicei în cadrul unui port, aeroport, unde
taxele vamale asupra mărfurilor intrate şi
destinate reexporturilor sunt suspendate şi se
autorizează realizarea unor operaţiuni
comerciale, industrial-bancare şi de asigurare.
Teoretic, companiile off-shore se pot înfiinţa
oriunde în lume, dar nu peste tot se
pot obţine şi avantaje fiscale, pentru că o
firmă nu va fi scutită de impozit datorită
faptului că este o firmă off-shore, ci pentru
că este un off-shore înregistrat într-un paradis
fiscal.
Scopul pentru care se decide înfiinţarea
unei companii off-shore este în principal
minimizarea taxării şi reducerea poverii
fiscale, dar prin intermediul unei companii
off-shore se realizează în acelaşi timp şi un
management mai performant al riscului
precum şi o importantă reducere a costurilor.
Companiile off-shore, pe lângă regimul
de impozitare lejer, beneficiază şi de mult
dorita şi apreciata confidenţialitate în faţa
oricărui control, având protecţie împotriva
intervenţiei guvernamentale şi a schimbărilor
politice exterioare.
81
Nicolae Ghinea, Investigarea fraudelor-curs
universitar,Ed.Sitech, Craiova, 2008
103
Schemele off-shore constau în stabilirea
şi domicilierea unei entităţi juridice (corporaţie,
holding, fundaţie) prin intermediul căreia
se derulează afaceri cu alte entităţi domiciliate
în afara statului respectiv. Aceste
entităţi sunt denumite generic „firme offshore”
şi oferă scutire de la plata impozitelor
pe profit, pe creşterile de capital, pe dividende,
pe dobânzi, etc.
În consecinţă, companiile off-shore nu
reprezintă ascunzători ilicite de autorităţile
fiscale, iar înfiinţate şi administrate corect,
ele pot să asigure economii fiscale enorme şi
protecţia averii într-o manieră perfect legală.
Unul dintre principalele domenii de utilizare
a companiilor off-shore este comerţul
internaţional, având în vedere faptul că înfiinţarea
unei companii off-shore de import
– export într-un paradis fiscal, duce la reducerea
impozitării profitului, întrucât compania
off-shore are rol de intermediar între
compania producătoare şi client.
Astfel, o societate off-shore poate acţiona
ca o firmă comercială intermediară,
firmă distribuitoare, firmă de import/export,
firmă de achiziţie sau vânzări, care cumpără
direct de la un producător şi aranjează ca
bunurile să fie livrate clientului final direct
de la locul de producţie. Consecinţa este că
bunurile originare dintr-o ţară sunt vândute
în alta, dar proprietarul principal al tranzacţiei
este situat într-o ţară terţă. Profiturile
comerciale sunt date de diferenţa între preţurile
de cumpărare şi cele de vânzare,
acumulate într-un mediu off-shore fără impozit,
metodă prin care, printr-o creştere rapidă
se obţin mai multe fonduri, disponibile
pentru reinvestire şi dezvoltare.
Spre exemplu, o societate off-shore de
achiziţie poate fi folosită de un importator
intern pentru a exporta bunurile în străinătate,
în timp ce o societate off-shore de vânzări
poate fi folosită de un producător intern
pentru a distribui bunurile în străinătate.
Ca urmare, companiile off-shore au cunoscut
o amploare remarcabilă, mai ales în
ultimele decenii, fiind o alternativă de a
evita povara fiscală din ce în ce mai apăsătoare.