Untitled - IPA Romania

clarificare conceptuală. De exemplu, pe
site-ul Symantec, infracţiunile informatice
sunt definite că orice infracţiuni comise
prin utilizarea unui computer sau a unei reţele
sau a unui hardware sau a unui device.
Potrivit „Convenţiei Consiliului Europei
privind criminalitatea informatică”
(Titlul 4 - Infracţiuni referitoare la
atingerile aduse proprietăţii intelectuale şi
drepturilor conexe, art. 10 Infracţiuni referitoare
la atingerile aduse proprietăţii
intelectuale şi drepturilor conexe) statele
semnatare se obligă să adopte măsurile legislative
şi alte măsuri care se dovedesc
necesare pentru a incrimina ca infracţiune,
potrivit dreptului lor intern, atingerile
aduse proprietăţii intelectuale, definite
de legislaţia acestora, în conformitate
cu obligaţiile pe care le-a subscris în aplicarea
Actului de la Paris din 24 iulie 1971
care revizuieşte Convenţia de la Berna
pentru protecţia operelor literare şi artistice,
a Acordului privind aspectele comerciale
ale drepturilor de proprietate intelectuală
şi a Tratatului OMPI privind proprietatea
intelectuală, cu excepţia oricărui drept
moral conferit de aceste convenţii, atunci
când astfel de acte sunt comise deliberat,
la scara comercială şi prin Intermediul
unui sistem informatic.
De asemenea, statele semnatare se
obligă să adopte măsurile legislative şi alte
măsuri care se dovedesc necesare pentru a
incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului
lor intern, atingerile aduse drepturilor conexe
definite de legislaţia acestora în conformitate
cu obligaţiile pe care le-au subscris
în aplicarea Convenţiei internaţionale
pentru protecţia artiştilor interpreţi sau
executanţi, a producătorilor de fonograme
şi a organismelor de radiodifuziune (Convenţia
de la Roma), a Acordului privind
aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate
intelectuală şi a Tratatului OMPI
privind interpretările şi fonogramele, cu
excepţia oricărui drept moral conferit de
aceste convenţii, atunci când astfel de acte
sunt comise deliberat, la scara comercială şi
prin intermediul unui sistem informatic.
192
Prin semnarea şi apoi prin ratificarea
textului Convenţiei sus-menţionate, România
s-a obligat să asigure prin legislaţia internă
măsuri de natură penală împotriva
faptelor de reproducere neautorizată şi
de răspândire a operelor protejate prin
intermediul sistemelor informatice sau al
interetului, fără acordul deţinătorului drepturilor
în cauză.
Deoarece textul art. 10 al Convenţiei se
referă doar la anumite drepturi de proprietate
intelectuală, nu şi la mărci sau la
indicatii-geografice, vom analiza doar
acele măsuri care corespund obligaţiilor
asumate prin ratificarea textului Convenţiei.
Aceste măsuri nu se regăsesc alături de
incriminarea celorlalte infracţiuni informatice,
ci în Legea nr. 8 din 1996 a dreptului
de autor şi a drepturilor conexe, aşa
cum a fost ea modificată.
Problema piratării produselor purtătoare
de drepturi de autor cu ajutorul internetului
este, la ora actuală, una extrem de delicată
atât din punct de vedere economic (prin
prisma pagubelor sale) cât şi juridic
(datorită mărimii fenomenului la nivel
global), deoarece, aşa cum afirma şi Stuart
Spicer 211 - „dacă nimeni nu mai plăteşte
şi industria moare, atunci ce-o să se
aleagă de toate trupele şi artiştii care au
contracte cu diverse case de înregistrări?”
(şi, putem adăuga alături de muzicieni
şi cineaştii şi alţi deţinători de drepturi
de autor).
În prezent, principala modalitate de
încălcare a dreptului de autor (copyright),
la nivel mondial, o reprezintă internetul,
mai exact reţelele de schimb de
fişiere (file-sharing) accesate de mii de utilizatori
dornici să descarce muzică sau
filme gratuit.
Alături de răspândirea neautorizată de
opere protejate, menţionăm şi facilitarea
efectuării de copii neautorizate după opere
protejate prin intermediul tehnologiei digitale.
211 în articolul „Viitorul industriei muzicale distrus de
muzica digitală?” - „După afaceri”, din 26 august 2005,
nr.1703, p.2