Untitled - IPA Romania

PROTEJAREA DREPTURILOR
ARTIŞTILOR INTERPREŢI SAU EXECUTANŢI.
CONTROVERSE ASUPRA PRELUNGIRII TERMENULUI DE
PROTECŢIE A DREPTURILOR ACESTORA
154
Insp. ADRIAN ILINCA
„The artist must be more powerful than his art that must defend!”
(„Artistul trebuie să fie mai puternic decât arta lui pentru că
trebuie să o apere!”)
Henry Matisse
Un produs intelectual neprotejat nu va fi interesant pentru un investitor deoarece banii
care ar fi investiţi ar putea să se piardă şi investiţia ar putea să nu se recupereze.
Acest produs nu va aduce bani nici pentru autor şi nici pentru investitor. Aceasta este
situaţia pentru orice creaţie muzicală, indiferent că se referă la dreptul artistului interpret
sau la dreptul autorului operei muzicale.
Parafrazând afirmaţia făcută de Emil
Cioran şi anume că ,,fiecare om suferă de
faptul de a se fi născut într-o ţară cu o cultură
mică”, trebuie spus că orice persoană
are dreptul de a lua parte la viaţa culturală a
comunităţii sale şi bineînţeles la protecţia
intereselor sale morale şi materiale, ce decurg
din producţia ştiinţifică, literară şi artistică
al cărei autor este. Dacă în interiorul
circuitului relaţiilor juridice nu se conferă o
asemenea protecţie autorilor, atunci este firesc
ca respectivele persoane să nu-şi mai
dea silinţa la dezvoltarea vieţii culturale a
acelei comunităţi, de cele mai multe ori ele
,,migrând” în teritorii unde aceste protecţii
sunt acordate.
În cele ce urmează ne vom ocupa de
problema protejării drepturilor artiştilor interpreţi
sau executanţi, în special de durata
protecţiei drepturilor lor asupra muncii lor.
Dreptul de autor are ca principală caracteristică
exclusivitatea conferită titularului
acestuia în a autoriza exploatarea operei,
indiferent de suportul acesteia.
În domeniul dreptului de autor există
două mari sisteme de drept, cel european şi
cel de copyright. Principala deosebire dintre
cele două sisteme constă în accentul pus pe
interesul autorului în sistemul european şi
cel pus pe interesul industriei în sistemul
american. În principal, referitor la această
problemă, Uniunea Europeană are rolul de
a menţine coexistenţa acestor sisteme juridice,
bineînţeles cu precizarea că sistemul
european trebuie să primeze.
Legea cadru pentru protejarea drepturilor
de autor şi a drepturilor conexe este în
România, legea nr. 8/1996 privind dreptul
de autor şi drepturile conexe, publicată în
M. Of. nr. 60 din 26/03/1996.
Această lege defineşte în art. 4 şi art. 95,
noţiunile de autor şi artist interpret sau executant
astfel: „(1) Se prezumă a fi autor,
până la proba contrară, persoana sub numele
căreia opera a fost adusă pentru prima
dată la cunoştinţa publică; (2) Când opera a
fost adusă la cunoştinţa publică sub formă
anonimă sau sub un pseudonim care nu
permite identificarea autorului, dreptul de
autor se exercită de către persoana fizică
sau juridică ce o face publică numai cu consimţământul
autorului, atât timp cât acesta
nu-şi dezvăluie identitatea”; iar art. 95 arată
că, “prin artişti interpreţi sau executanţi se
înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii
şi alte persoane care prezintă, cântă,
dansează, recită, declamă, joacă, interpretează,
regizează, dirijează ori execută în
orice altă modalitate o operă literară sau artistică,
un spectacol de orice fel, inclusiv