Untitled - IPA Romania

condiţiile legii”. Şi în acest caz avem o stabilire
unitară, întrucât, înainte de instituirea
lor de către autorităţile administraţiei publice
locale, impozitele sunt reglementate
prin lege, având aplicabilitate pe întregul
cuprins al ţării. Instituirea lor de către autorităţile
administraţiei publice locale nu are
semnificaţia reglementării lor primare de
către acestea, instituirea producându-se în
sfera aplicării reglementărilor primare cu
caracter financiar;
reglementarea unitară prin norme
aplicabile întregului teritoriu al ţării şi tuturor
contribuabililor. Această caracteristică
le vizează şi pe cele locale, întrucât ele
sunt reglementate ca obligaţii juridice tot
numai prin lege – Codul fiscal. Consiliile
locale stabilesc impozitele şi taxele locale
în sensul de cuantificare anuală a
acestora, în limitele şi în condiţiile legii,
prin acte normative aplicabile la nivelul
unităţii administrativ-teritoriale respective.
g. Utilitatea publică. Utilitatea publică
rezultă din sintagmele „satisfacerea necesităţilor
de interes general”, „plăţi în favoarea
bugetului public”. Fondurile băneşti
care provin din impozite şi taxe
sunt destinate efectuării cheltuielilor publice
din cuprinsul „sistemului unitar de
bugete” sau din „bugetul public naţional”.
Relaţia impozite-cheltuieli publice
este evidenţiată şi în Constituţie, care
prevede îndatorirea fundamentală a cetăţenilor
de a contribui prin impozite şi
taxe la cheltuielile publice269.
tor numai în momentul solicitării efectuării
unei activităţi sau prestării unui serviciu
supus taxării; perceperea taxelor
pentru un serviciu sau o activitate strict
determinată; plata taxelor anticipat serviciului
prestat.
a. Existenţa unei contraprestaţii. Taxele
sunt datorate de persoanele care beneficiază
de serviciile sau activităţile desfăşurate
de anumite organe sau instituţii de
stat, altele decât cele cu caracter productiv;
de exemplu, taxa pentru eliberarea
unei autorizaţii de construcţie are drept
contraprestaţie activitatea de verificare a
documentaţiei care însoţeşte cererea de
eliberare a actului, întocmirea şi eliberarea
actului ca atare de către organul abilitat.
Nu există întotdeauna un raport de
echivalenţă între prestaţiile efectuate şi
cuantumul taxei plătite, cel mai adesea
existând disproporţii între aceste două
componente, motiv pentru care sunt considerate
şi plăţi neechivalente270. Putem
avea taxe cu o contraprestaţie parţială,
taxele cumulând şi un element de impozit,
de exemplu taxele judiciare de timbru,
pentru un litigiu având un obiect
evaluabil în bani, după cum există şi taxe
fără un contraechivalent.
b. Determinarea subiectului plătitor
numai în momentul solicitării efectuării
unei activităţi sau prestării unui serviciu
supus taxării. În plus, în cazul taxelor nu
apare plătitorul formal, datornicul fiind
beneficiarul serviciului.
c. Perceperea taxelor pentru un serviciu
sau o activitate strict determinată. În timp
ce impozitele sunt percepute pentru acoperirea
cheltuielilor generale ale societăţii,
taxele sunt percepute pentru un serviciu
sau o activitate strict determinată. Deşi
de natura taxelor este contraprestaţia,
cuantumul acesteia se stabileşte independent
de criterii de ordin economic, fără a
se avea în vedere costul, preţul sau valoarea
serviciului vizat. Mai mult, întâlnim
şi situaţii pentru care nu se percep
Taxele. În raport cu impozitele, taxele
se particularizează, în esenţă, prin următoarele
trăsături: existenţa unei contraprestaţii;
determinarea subiectului plătilocale
nr. 273/2006, M. Of., Partea I, nr. nr. 618 din
18 iulie 2006.
269
Caracteristică fundamentată pe principiul
„necesităţii impozitului”, ce justifică dreptul de
control şi de represiune statală, dacă este cazul.
Necesitatea impozitului nu poate fi înfrântă de
„libertatea în domeniul fiscalităţii”, ambele - principii
doctrinare analizate în doctrina franceză, în acest sens,
Michel Bouvier, Marie-Christine Esclassan, Jean-
Pierre Lassale, op. cit., p. 590.
270 Dan Drosu Şaguna, op. cit., p. 678.
261