Untitled - IPA Romania

Fig. 1.5
Variaţia coeziunii δ(m) în cazul reţelei de calculatoare prezentată în figura 1.4
De aceea, au fost propuse metode de
proiectare a unor reţele de calculatoare speciale
(militare ş.a.) cu invulnerabilitate ridicată,
bazate pe criteriul unei coeziuni maxime.
Diametrul K(G) reprezintă lungimea
maxima a oricăreia dintre caile cele mai
scurte ale grafului G, adică
K{G) = max{d(j,k)} (1.17)
Diametrul poate fi utilizat ca indicator
topologic de fiabilitate al unei reţele de calculatoare,
fiind important prin aceea că
permite evidenţierea întârzierii transmiterii
datelor prin reţea, atunci când legătura intre
două noduri ale reţelei este asigurata prin
rute ocolitoare.
Lungimea minimă a oricărui circuit al
unui graf G reprezintă circumferinţa acestuia,
φ(G). Circumferinţa poate fi, la rândul
ei, utilizată drept indicator topologic de fiabilitate
al reţelei. În acest sens este descrisă
o metodă euristică relativ simplă pentru generarea
grafurilor cu o circumferinţă dată,
având un număr de arce specificat aprioric
şi un număr minim de noduri.
Nivelul de articulaţie constituie o măsură
semnificativă a gradului de invulnerabilitate
al unei reţele de comunicaţii.
Nivelul de articulaţie poate să re refere
la arce, respectiv noduri şi reprezintă numărul
minim de m arce (noduri) care îndepărtate
din graful reţelei vor conduce la descompunerea
acesteia în cel puţin două reţele
necomunicante.
Bazat pe conceptul nivelului de articulaţie
al unei reţele, a fost propusa utilizarea
în studiile de fiabilitate a mulţimilor primare
de tăieturi minimale de mărime m —
corespunzătoare nodurilor (arcelor) — în
raport cu oricare pereche de noduri, definite
ca:
X n (m) = max {X n j,k(m)};
j, k
X a (m) = max {X a j,k(m)};
j, k
(1.18)
Au fost dezvoltate metode iterative de
obţinere a grafurilor — corespunzătoare
unor reţele cu grad de invulnerabilitate ridicat
— utilizându-se drept indicatori topologici
de fiabilitate X n (m) şi X a (m).
După cum a reieşit din analiza anterioară,
fiecare dintre indicatorii topologici de
fiabilitate prezentaţi anterior îşi are importanţa
sa în procesul de proiectare a unor reţele
de calculatoare fiabile; totuşi, nu se
poate afirma că vreunul dintre aceşti indicatori,
luaţi separat, constituie o măsură
adecvată în procesul de optimizare globală
a fiabilităţii acestor reţele.
Investigaţiile — teoretice şi practice —
efectuate asupra unor reţele de calculatoare
au demonstrat că graful corespunzător unei
reţele cu fiabilitate globală maximă trebuie
205