Untitled - IPA Romania

unuri cu valoare economică, ci şi legate de
persoana creatorului, a cărui operă este
conţinută în manuscris, aceasta reprezentând
o creaţie a spiritului.
În antichitate drepturile de proprietate
intelectuală, chiar dacă nu au beneficiat de
o recunoaştere şi nu au făcut obiectul unei
protecţii legale, s-au materializat prin activităţi
economice, exemplul elocvent fiind
comerţul cu manuscrisele operelor diverşilor
autori care circulau în Grecia, în ciuda
dificultăţilor de reproducere şi în pofida
faptului că drepturile autorilor erau limitate
la drepturile propriu-zise asupra manuscriselor,
dar şi în manifestările morale, din
Alexandria unde plagiatorii erau sancţionaţi
prin blam public. Copiile manual executate
după manuscrise originale ale diverselor
opere, erau difuzate şi ajungeau la mare
distanţă, în acest sens Marţial menţionează
în Epigrame, faptul că operele sale au ajuns
până în “deşertul Geţilor” şi sunt citite de
bretoni.
Simpla existenţă a comerţului cu manuscrise
şi copii ale acestora nu certifică recunoaşterea
şi apărarea drepturilor de proprietate
intelectuală, în acest sens amintim că,
după moartea lui Eschyl, atenienii au permis
altor poeţii să reia tragediile acestuia şi
chiar să le modifice, iar fiul său Eupharion,
a prezentat public operele pe care tatăl său
nu le-a făcut publice în timpul vieţii. Acest
aspect a fost posibil datorită faptului că
manuscrisele operelor originale s-au aflat în
posesia fiului nicidecum ca urmare a recunoaşterii
vreunui drept asupra reproducerilor
şi reprezentărilor ulterioare ale acestor
tragedii. 38
La romani dreptul de autor asupra operelor
literare nu beneficia de protecţie prin
lege, plagiatul putea fi denunţat ca şi un
furt, iar autorii care identificau uzurpări ale
lucrărilor publicate de ei utilizau „pasaje
foarte muşcătoare şi pline de ironie” împotriva
celor care se „inspirau” din operele
lor. Astfel Marţial l-a învinuit de plagiat pe
un oarecare Fidentius, Horaţiu pe Celsus
Albinovanus, Vergilius pe Bahtil. La rândul
său, Vergilius a fost învinuit că pentru a
scrie „Eneida”, s-a inspirat din poemul
„Argonautii” scris de Apollonius, dar şi că
acesta s-a inspirat în scrierile sale din operele
vechilor autori greci şi mai cu seama
din ale lui Homer. 39
Primele forme de manifestare ale protecţiei
proprietăţii intelectuale au fost materializate
sub forma privilegiilor acordate de
conducătorii statelor, ca urmare a apariţiei
primelor „furturi intelectuale” concretizate
prin copierea unor manuscrise, mai întâi
manuală, iar mai apoi cu ajutorul tiparului.
Apariţia tiparului cu litere mobile, in 1445,
invenţia germanului Johannes Gensfleisch,
rămas în istorie sub numele de Gutenberg, a
fost cauza exclusivă a naşterii dreptului de
autor. 40
O dată cu apariţia tiparului cu litere mobile,
tipărirea şi vânzarea cărţilor constituie
un privilegiu acordat de autoritatea statală
corporaţiilor de tipgrafi şi librari, care de
cele mai multe ori îi obligau pe autorii operelor
literare să cedeze proprietatea şi exploatarea
manuscrisului. De menţionat că
invenţia lui Gutenberg s-a răspândit în lumea
civilizată cu o viteză mare, şi a condus la o
dezvoltare fără precedent a industriei
tipografice şi a librarilor, fapt ce a generat
intervenţia autorităţilor statului prin reglementări
legale în favoarea celor implicaţi în
tipărirea şi comercializarea operelor literare.
În Franţa, în timpul domniei lui Ludovic
al X-lea, tipăriturile erau libere, Francisc I a
interzis librarilor şi tipografilor să publice
sau să vândă ceva fără autorizarea prealabilă
a Universităţii şi a Facultăţii de teologie,
iar Ludovic al XII-lea a acordat privilegii
pentru o ediţie a epistolelor Sfântului
Pavel şi pentru operele Sfântului Bruno.
Oraşul Veneţia a acordat un privilegiu de
38 ADOLPHE BREULIER, Du droit de perpetuité de
la proprieté intellectuelle, Paris, Auguste Durand
Libraire, 1855, op.cit., p.18
61
39 C.HAMANGIU, Proprietatea literara si artistica,
Imprimeria Statului, 1893, op.cit., p.47
40 J.-M.BAUDEL, la legislation des Etats-Unis sur le
droit d’auteur, Ed.Frison, Roche, 1990, op.cit., p.273