Untitled - IPA Romania

obţinută prin măsurarea nivelului de încredere
al apariţiei unui anume eveniment. Pe
baza datelor obţinute empiric, se formulează
ipoteze teoretice şi este determinată o
concluzie la un anumit nivel de încredere.
O probabilitate subiectivă este compusă,
prin urmare, din două componente: datele
empirice şi importanţa psihologică acordată
prin nivelul de încredere.
Impactul reprezintă efectul unui eveniment
asupra unui obiectiv al unităţii de
analiză sau asupra entităţii care suportă riscul.
Impactul reprezintă o pierdere (sau un
câştig) de natură financiară, cu privire la
mediu, sau legată de sănătatea umană. Amploarea
impactului urmează o funcţie g(x)
determinată de valoarea interacţiunii dintre
factorii de impact.
Modelul conceptual prezentat are scopul
de a facilita transferul de metode şi tehnici
de managementul riscului între diferite
domenii economico-sociale.
Riscul – ameninţare şi oportunitate
Cercetările asupra riscului au trecut de
la o abordare axată pe dimensiunea negativă
a riscului la una complexă în care riscul
este văzut atât ca o ameninţare cât şi ca o
oportunitate.
Abordarea tradiţională consideră riscul
ca un element incert, dar posibil, ce apare
permanent în procesul activităţilor socioumane,
ale cărui efecte sunt păgubitoare şi
ireversibile.
În accepţiune clasică, riscul este abordat
ca o noţiune socială, politică, economică
sau naturală a cărei origine se află în probabilitatea
ca o acţiune viitoare să genereze
pierderi datorită informaţiilor incomplete în
momentul luării deciziei sau inconsistenţei
unor raţionamente de tip logic.
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române
333 defineşte riscul ca posibilitatea de
a ajunge într-o primejdie, de a avea de în-
fruntat un necaz sau de suportat o pagubă,
iar Dicţionarul Oxford precizează că riscul
reprezintă o situaţie ce presupune expunerea
la pericol, pierdere sau prejudiciu, posibilitatea
ca ceva neaşteptat şi neplăcut să
se întâmple 334 .
O serie de organisme care elaborează
standarde naţionale (precum Norwegian
Standard NS5814/1981, British Standard
BS 8444-3/1996 şi National Standard of
Canada CAN/CSA-Q850-97/1997) au utilizat
până nu demult definiţia sub aspect negativ
a riscului. În aceste condiţii, majoritatea
aplicaţiilor referitoare la risc s-au concentrat
pe gestiunea ameninţărilor, iar instrumentele
şi tehnicile puse la dispoziţia
practicienilor s-au orientat pe aspectul negativ
al riscului.
Din primii ani ai secolului XXI în abordarea
riscului a început să se includă pe
scară largă şi aspectul pozitiv reprezentat de
posibilitatea de a genera oportunităţi printro
gestiune adecvată şi strategii specifice.
Astfel, The British Standard Institute
(BSI) specifică în standardul BS6079-
3/2000 că riscul este „incertitudinea...care
afectează posibilitatea atingerii... obiectivelor”,
iar standardele elaborate în Australia
şi Noua Zeelandă (AS/NZ 4360:1999,
reeditat în 2004) prezintă o definiţie ce lasă
posibilitatea încorporării implicite atât a
ameninţărilor, cât şi a oportunităţilor 335 .
În mod surprinzător, Institutul pentru
Managementul Riscului nu are o definiţie
oficială pentru risc, dar în documentele sale
utilizează exprimări de tipul „şansa unor
consecinţe negative sau expunerea la neprevăzut”,
„combinaţia dintre probabilitatea
de apariţie a unui eveniment şi consecinţele
acestuia”, preluate din standardul IEC
Guide 73:2002 publicat de International
Organization for Standardization.
În România, Dicţionarul Enciclopedic
Managerial editat de Editura Academica de
333 Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu
Iordan, DEX. Dicţionarul Explicativ al Limbii
Române, ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1998, pag. 929
299
334 www.oed.com
335 Conform standardului AS/NZS 4360: 2004 riscul
reprezintă „şansa ca ceva ce va avea un impact asupra
obiectivelor proiectului să se întâmple”