Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

Conştientizarea cauzei
neîmplinirilor
Rita Drumeş
Se întâmplă de multe ori să ne simţim
încorsetaţi în propria viaţă, să avem
impresia că orice am face nu ne vom putea
găsi liniştea interioară şi atunci
concluzionăm că indiferent de starea de
acţiune sau non-acţiune în care ne regăsim
nu se întâmplă nicio schimbare, ca atare ne
blazăm.
Vegetăm în loc să trăim, să simţim, să
ne bucurăm că suntem sănătoşi, că putem
vedea zorii unei noi zile, care ne oferă
mereu şi mereu noi începuturi, că putem
auzi cum persoane dragi nouă ne spun cât
de importanţi suntem pentru ele sau putem
să ne ascultăm când ne spunem cât de
folositori suntem celor dragi şi cât de
împliniţi ne face acest fapt, el dând un nou
sens existenţei noastre.
Ştim cu toţii că un precar echilibru
interior are urmări grave asupra întregului.
Ce este de făcut atunci când ni se
pare că viaţa noastră s-a blocat, că batem
pasul pe loc, când simţim că suntem închişi
într-o cameră fără uşi, fără ferestre?
În primul rând trebuie să
conştientizăm că ne aflăm în acea cameră,
apoi să încercăm să facem lumină, pentru a
fi siguri că nu există cu adevărat vreo
posibilitate de evadare.
eseu
Doar căutând, în forul noastru interior,
cauza care ne provoacă stările de
neîmplinire, analizând-o, conştientizând de
unde provine, putem observa uşa sau
fereastra prin care putem aduce linişte în
noi, pentru a ne asculta vocea interioară,
care ştie să ne ghideze cel mai bine, căci
nimeni nu ne cunoaşte trebuinţele şi
nemulţumirile mai bine ca ea.
În viaţă avem mereu alternative.
Putem vegeta, spunându-ne că trăim o
viaţă mizeră, lamentându-ne de tot şi de toţi
sau putem să trăim, bucurându-ne că pur şi
simplu existăm. Viaţa este un miracol,
indiferent de unghiul din care am privi-o, de
aceea trebuie trăită ca un miracol şi nu
lăsată să ne scape printre degete!
Mulţi vor râde şi vor spune că ceea ce
spun sunt copilării, că nu poţi să te simţi
împlinit, să-ţi trăieşti viaţa mizeră ca şi cum
ar fi un miracol.
Am să le răspund că totul ţine de
viziune, de unghiul de abordare. Cele mai
multe nemulţumiri provin din dorinţe
suprarealiste. În momentul în care
aşteptările, dorinţele, ne vor fi pe măsura
posibilităţilor, atunci nu vom mai avea parte
de decepţii, care sunt cauza principală a
nemulţumirilor.
Nu trebuie să ne comparăm niciodată
cu alte persoane, pentru că nu provenim
din aceeaşi familie. Dacă totuşi suntem
rude de sânge şi aceste persoane sunt mai
realizate decât noi, atunci trebuie să ne
gândim că este posibil ca ele să fi avut
parte de alte oportunităţi, aşa cum la fel de
posibil este ca noi să fi avut oportunităţi pe
care ele să nu le fi avut. Universul are grijă
să susţină permanent balanţa în echilibru.
Pe cât de complicate ar părea lucrurile
pe atât de simple sunt, dacă acceptăm că
fiecare om este unic. Fiecare om are
drumul său de parcurs în viaţă, drumul spre
el însuşi! Conştientizând asta vom observa
că nu avem cum să ne simţim prizonieri în
propria viaţă, pentru că sufletul nu poate fi
captiv, aşa cum nu putem prinde aerul între
palme.
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013 10