Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

În faţa Universităţii profesorul Dimitrie
August Laurian a ţinut o cuvântare care a
omagiat în cuvinte vibrante viaţa poetului,
după care a luat cuvântul Gheorghe
Calmuschi, un student botoşenean. Profund
mişcat, Calmuschi s-a adresat direct
poetului cu un discurs vibrant cu o voce
tânguită, înecat în lacrimi, amintind de toate
suferinţele poetului. După impresionanta lui
cuvântare, care-i robiră pe toţi câteva
minute, se stârnise un murmur de admiraţie
în toată mulţimea. Studentul vorbise ca un
adevărat orator.
Mormântul lui Eminescu
În timp ce convoiul mortuar urca
dealul Filaretului, se făcuse aproape seară.
Începuse o bură de ploaie măruntă, semn
că şi cerul vărsa lacrimile lui la durerea
morţii poetului. Undeva spre apus, soarele,
printre nouri, îşi arunca ultimele raze
roşietice peste cimitirul Bellu. Ajunşi pe
aleea înmormântării, au pus sicriul jos, şi
după o scurtă slujbă, a vorbit doctorul
Neagoe, unul dintre foştii prieteni de pe
vremea studenţiei de la Viena, aducându-i
un ultim omagiu.
Studenţi Şcolii Normale, şase la
număr, au luat pe umere sicriul şi l-au dus
lângă groapa săpată proaspăt sub un tei;
patru dintre ei l-au coborât uşor în hăul
pământului. Maiorescu cu câţiva prieteni au
aruncat primii bolovani care au sunat
straniu peste cutia de brad, care-i purta
rămaşiţele pământeşti ale poetului.
Aşa s-au terminat ultimele clipe legate
de viaţa poetului.
Ca o ironie a sorţii, înmormântarea
poetului fusese făcută cu cheltuială din
chetă publică. Iată şi lista contribuabililor:
T. Maiorescu……….100 lei;
Alexandru Djuvara…60 lei;
J. I. Socecu…………40 lei;
Teodor Rosetti……..60 lei;
Dr. Neagoe…………40 lei;
D. Cepescu…….….…20 lei;
Ioan Colţescu……..…20 lei;
Profesor Mândreanu .20 lei;
Dr. Mihaiu………....…10 lei;
Kogălniceanu…..….120 lei - în dreptul
lui nu este explicaţia daca i-ă plătit
Dr. C. Felix………..…20 lei
Total……….………..390 lei; deci
Kogalniceanu (marele Kogălniceanu!) nu a
plătit!
„Să doarmă în pace necăjitul suflet, avea să-i
ureze fostul său prieten, Caragiale, care se simţea
vinovat pentru şicanele sentimentale pe care i le
provocase - Ferventul budist este acum fericit: el s-a
întors în Nirvana.”
În urma mulţimii care l-a însoţit până
la mormânt, o trăsură închisă îi uma calea
având-o pe Veronica, ferită de ochii lumii,
pe capra din spate. Prezenţa ei fusese
foarte discretă atât la biserică cât şi la
mormânt. Ştia că lumea o ura, mai ales
protipendada care participa la
înmormântare. Femeia plânsă, îmbrăcată
toată în doliu, a aşteptat până s-ă retras
lumea şi, singură, în faţa reavănului
mormânt, îi jura lui Eminescu că peste
cincizeci de zile, se vor întânli pe
meleagurile veşniciei, va fi şi ea lângă el.
Timp de două săptămâni, aproape zilnic se
ducea la mormântul lui şi-i punea câte-o
floare pe pământul reavăn.
89
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013