Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

din propria-mi cenuşă
să-ţi număr
silabele din versul
(dacă-ţi este versul)
endecasilabic
ori
alexandrin.
Deschide larg fereastra ce-am închis-o
s-ascult cum pacea curge-n univers,
să-ţi recitesc poema într-un vers
ce pentru tine dinadins am scris-o.
Şi-apoi,
din versul alb,
să-ţi număr
silabele
(accentuate
şi neaccentuate)
fără rimă.
Doar ritmul,
ritmul nesincopat
va bate-n altă clipă.
metanie – grafică de Nynna Vizireanu
Pânza Penelopei
Şi te-am cules din Eve şi din visuri
prin veac secund să-ţi recompun întregul,
iar după, m-am izbit de aisbergul
ce m-a lăsat la fund printre abisuri.
Şi-acum, de-acolo caut timp pierdut;
purtai azur şi ochii Caliopei
şi-ntregul tâlc al pânzei Penelopei
de-abia-n târziul meu l-am priceput.
Liniştea de după furtună
Mai las’, iubito, să închid fereastra
să sechestrez un univers în noi
să simt a magmei scurgere-n şuvoi
să fie-ntreg potopu-n noaptea asta.
Prin noi, fluid universal să curgă,
să se pogoare din senin fortuna,
să se ogoaie-n linişte furtuna,
ca liniştea de după…să se scurgă.
Vânzând iluzii
- dublă nonă -
Vânzând iluzii ca pe cărţi poştale,
când nu sălăşluieşti mistere să le-ascunzi,
ai dat la toată lumea pe parale.
Atât de darnică ai fost cu mine!
mi-ai dat pe gratis ere glaciale.
Şi care pricini ţi-au dat ghes să te afunzi
în labirintu-ntoarcerii în tine?
de ce cu-atât hatâr n-ai vrut să mi le vinzi
aşa, chiar dacă, ca pe cărţi poştale?!
Dar tu, de ce te reîntorci în tine,
ca un prelung ecou de liră de Orfeu?
cu el ai umple hăul meu din mine.
De ce pe gratis mi-ai lăsat iluzii
cum lasă stelele ce cad,,lumine”,
de parcă n-ai în tine nici un dumnezeu!
Mă cheamă cerul şi nu pot să-ntârzii.
Acolo, făr’ de tine, o să-mi fie greu
pe cât de greu îmi e când spun:,,cu bine!”
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013 116