Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

filozofarde), fără pretenţii de precepte ori
perspective şi priviri personale asupra
materiei care „respiră”, Vasile Popovici ştie
ce face; nu se hazardează în a crede că
rupe tipare, că rupe gura lumii (nici măcar
pe cea a satului în care trăieşte), ci, cu
satisfacţie, îşi aduce obolul său de talent
semenilor din preajmă, cu decenţă, nu cu
condescendenţă. Autor a zece cărţi, nici nu
se putea altfel.
De atfel, această nouă carte a lui
Vasile Popovici, de „poezii alese”, continuă
linia precedentei cărţi – Pământul ca o
punte, Ed. Pim, 2012. Legăturile sunt
vizibile. De altfel, autorul şi-a şi notat
fiecare volum, de la primul la prezentul, cu
cifre romane, acesta fiind al XI-lea, ca într-o
carte fluviu, care se scrie una după alta, ca
într-un ciclu la care nici autorul nu ştie cînd
va pune punct.
poeziie
Vasile
Popovici
La ceas bezmetic
La ceas bezmetic, ţăcănind despotic,
Din ascunzişuri, ies iar liliecii;
Privindu-i gânditori, miraţi, culbecii,
În zori, le-admiră zborul orb, haotic.
La ceas bezmetic, piază rea, în turlă,
Mai ţipă cucuvaia lung, a jale
Şi zvon de-aramă suie-n catedrale,
Tresare teama în ghioc şi urlă.
La ceas bezmetic, lumea toată trece,
Visând la vremea albă şi înaltă;
Anoste clipe-n trupul vremii saltă
Şi-ngroapă brume în uitarea rece.
Aruncă-mi draga mea,
aruncă-mi
pe sicriu
un bulgăre de poezie!
În loc de lutul greu
şi lipicios ca un limax,
ca o năpârcă,
aruncă-mi tropi
şi rime, şi măsuri,
şi ritmuri.
Aruncă-mi, draga mea,
un bulgăre de poezie
să se sfârâme-n tropi,
dar mai ales
într-o metaforă
obscenă -
moartea mea!
Să crească muşuroiul dolofan;
mormântul - el -
mormântul meu;
din rădăcini de stânjeni
ce-şi trag prin capilare
tropi
şi rime,
şi măsuri,
şi ritmuri
de prin poemele
din preajmă,
acoperite cu bulgări
de uitare.
Iar dacă
timpul, spaţiul
se vor curba
într-o einsteiniană
logică,
(poate ilogică),
voi reveni din humă,
Bulgăre de poezie
115
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013