Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

poeziie
Elena Spiridon
Mi-ai bătut în geam
ca un clopot ce-şi pierde
secunda;
buimaică m-am trezit
căutând printre amintirile
reci;
am simţit
cum se prelinge-n tot corpul
roua,
fecundă,
şi-aprinde scânteia-n cărbunii uitaţi
ce-i credeam stinşi pe veci.
Se-nalţă iar focul
şi-n dans se-mpletesc vise
pentru rugul iubirii;
la lumina lui voi picta anotimpul meu;
voi alege culorile pure,
ce dau srăluciri clipei...
şi-i plac lui Dumnezeu.
Privesc cerul cum se luminează,
cum umbre călătoare
se-ascund în mormânt,
tabloul e gata,
e bun pentru ramă;
poţi să-l simţi
în adieri de vânt?
Am atins neliniştea
timpului nemărginit,
am băut din izvorul
nisipurilor mişcătoare,
am împuns necunoscutul
Secunda
Suflet pentru eternitate
şi l-am făcut punct de fugă...
Am revărsat bucurii şi dureri
şi am sfinţit coloanele inimii
pentru ca tu
să-mi desăvârşeşti templul,
în care să vin cu ofrande
şi să ţi le aştern
într-o veşnicie.
Desculţă-n rouă
Desculţă-alerg prin rourata iarbă,
în gleznă simt că mi s-a pus balsam,
și sângele un zbor ar vrea să soarbă…
vreau să ajung la ceea ce visam.
Pierdută-n timp, să mă golesc de toate,
de sens, de sevă şi de jurământ;
să n-am nimic, doar dor de libertate
să mă renasc, s-ajung iar pe pământ
Să cred din nou, că roua dimineții,
E lacrima pământului smerit,
E dor de soare blând, al tinereții,
Ce vine, pleacă-n ritm de nemurit,
Să nu mă-ntreb de ce pământul tace
când luna îl îmbracă în mister,
de ce iubirea-n unde se desface,
de ce amurgul este-un mic aster?
Cam multe vreau, dar roua de pe gleznă
a dispărut şi soarele petrece.
Vai, ce îmi curge pe obraz în beznă
Rouă din ochi? Chiar dorul nu mai trece?
41
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013