Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

preîntâmpină declanşarea unui război
general în Balcani.
Pentru România care solicitase în
prealabil pe cale paşnică recunoaşterea
independenţei sale în toamnă primăvară
1876-1877 la Conferinţa marilor puteri de la
Constantinopol unde a primit răspuns
negativ în timp ce în noua constituţie a
Imperiului Otoman se regăsea ca regiune
privilegiată era o singură soluţie de a obţine
Independenţa: pe câmpul de luptă. La data
de 21 aprilie Turcia bombardează oraşul
Brăila.În 26 aprilie România răspunde
atacând fortăreaţa Vidin.
Guvernul României recunoaşte în 29
aprilie starea de război şi întreruperea
relaţilor cu Turcia. Suma de 914000 care
reprezenta tributul către înalta poartă a fost
transferată ministerului de război. În dată
de 9 mai Mihail Kogalniceanu interpelat în
parlament a declarat festiv independenţa
României spunând;
„Suntem independenţi, suntem
naţiune de sine stătătoare…, suntem o
naţiune liberă şi independentă.”
Pe 10 mai prin semnarea de către
Domnitorul Carol l a actului de declarare a
independenţei, acesta căpăta putere de
lege.
Pe plan european Franţa a primit cu
rezerva acest act în timp ce Turcia şi
Regatul Unit au primt cu ostilitate
declararea războiului.
Războiul a fost puternic susţinut de
întreaga populaţie moral dar şi cu contribuţii
băneşti şi materiale. Pe front faptele de
vitejie au fost unanim recunoscute ca
merite deosebite ale tinerei şi bravei armate
române. Marele Duce Nicolae a solicitat
expres în urma respingerii de către turcii a
două atacuri ruse intrarea armatei romane
în Război.Solicitarea a fost făcută telegrafic
în dată de 19 iulie 1877 „Turcii, adunând
cele mai mari trupe la Plevna, ne zdrobesc.
Rog să faci fuziunea, demonstraţiunea şi,
dacă se poate, să treci Dunărea cu armata
după cum doreşti”.
Dialogul purtat între cele două părţi
asociate a stabilit ca trupele ruse şi române
din zona Plevnei să fie plasate sub
comanda domnitorului Carol I, secondat de
generalul rus Zotov şi de generalul român
Al. Cernat. Armata română a contribuit din
plin reuşind să cucerească cu grele pierderi
estimate la 10.000 de oameni reduta
Grivita1 şi 2 de la Plevna.
Pe parcursul a şase luni grele de luptă
armată romană cu un efectiv de 50.000
soldaţi a contribuit alături de armata rusă
care avea un efectiv de 250.000 soldaţi la
cucerirea redutelor Rahova, Vidin.
Smardan.
Recunoaşterea independentei a fost
condiţionată de modificarea articolului 7 din
constituţie cu referire la obţinerea cetăţeniei
de către cetăţenii altor etnii stabiliţi în
România. Moldova avea un număr mare de
cetăţeni de diferite etnii pentru care se
solicita acest drept. Ca soluitie s-a acceptat
modificarea acodării cetăţeniei după un
stagiu de zece ani şi pe baza unei cereri
personale. Au fost prevăzute şi excepţii
pentru persoanele care aveau merite
deosebite în artă cultură sau erau veterani
ai războiului de independenţă.
Primele state care au recunoscut
independenţa au fost Austro-Ungaria
urmate de Rusia şi Germania în februarie
1880. Germania a condiţionat recunoastera
de promulgarea legii de răscumpărare a
căilor ferate construite de societatea
Strousberg, pentru a satisface cerinţele
bancherilor germani.
Ulterior şi celelalte puterii europene au
recunoscut Independenţa României.
Impactul cucerii Independentei a deschis
calea marilor transformări şi a culminat cu
realizarea României Mari la 1 decembrie
1918.
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013 12