Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

Surdul, prieten minunat,
Sare-n sus ş-a ripostat:
– Nu-l ascult, m-a enervat!
Domnilor! M-a supărat...
Am motiv, mutul nu cântă;
Ce minciuni scoate din burtă!?...
Ascultaţi: vara trecută...
Am văzut mergând la nuntă
Pe un mort ce-n toamnă, an,
A dat colţul. Când ziceam
Să îl ierte Dumnezeu!
Că aşa milos sunt eu.
Dar pe loc m-am şi-ntrebat:
Cum mai doarme mortu-n pat…
Alăturea de amant?
– Cum să ştii dacă-ai surzit?
Poate s-or fi logodit...,
Spui că mortul i-a păzit –
Mincinos neisprăvit!
***
– Şi-a urmat un tărăboi,
Linişte deplină:
… Astea se-ntâmplă la noi,
Când apare blânda Lună
Şi cu toţi merg la culcare,
Veseli sunt cu toţii,
Au şi poftă de mâncare…
Spune Ion lui Văsălie:
„Într-o seară-n prăvălie…”
Dar cum Văsălie era mut şi surd,
A bătut din palme,
Şi-a cerut un rând
Cu vin turburel;
I-a plăcut de Ion, că ţine cu el.
Şi-un of îmi avea…
Ce nu-l putea spune:
Ah! că nevastă-sa
S-ar ţine de glume;
Dar judecătorul n-a-nţeles pricina
Şi mereu o cheamă la el… pe vecina.
Rodica Nicodim, Şcoala de pictură naiv de la Brusturi,
foto web
– Ce ştii tu?... mutul îi spune:
N-ai văzut minuni în lume?
A mers să-şi vadă nevasta;
De pomană-i dă-dea creasta.
Vai, săraca, l-a jelit...
Că atât s-a chinuit:
A plâns numai în pahar,
Când îmi şpriţuia Cotnar,
Că pe-un tânăr lăutar,
V-am spus? Văsălie nu a mai răbdat,
Chiar din seara aceea s-a şi revoltat.
Vocea i-a venit. Vai! şi ce povesteşte:
Zice că Ileana... cu popa trăieşte.
Ce bună femeie!… la Domnu’ se roagă,
Gura lui să-i ieie, că e tare bleagă.
Şi surd să rămâie, cum a fost întruna…
Ca să nu audă ce spune comuna.
Ileana de-atunci pe vecini n-ascultă,
Numai de preot, când merge la slujbă.
Mila de ea l-a cuprins,
Şi-amândoi în pat s-au dus.
Nu mai ştiu ce-au mai păţit,
Probabil că s-au iubit.
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013 118