Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

am îndrăznit să visez că voi avea şansa să
îmi expun lucrările şi să fiu apreciată.
Poezia m-a adus alături de voi, de tine
care mi-ai uns sufletul cu cuvintele, de
versurile voastre unice şi pline de vrajă. Miaş
dori să am putere să creionez fiecare
poezie care îmi atinge sufletul, să am
putere de creaţie şi să vi le ofer ca un dar.
Însă în timp, sper să reuşesc să las o „tuşă”
din sufletul meu pentru fiecare. Vă
mulţumesc tuturor celor care sunteţi
magicieni ai cuvântului.
10. Eli Gîlcescu:
– Se spune că o fotografie face mai
mult decât o mie de cuvinte. Desenele tale
au ajuns în paginile multor volume de
poezie… În curând vor apare şi în Poezia
iubirii… Poţi să ne descrii legătura de suflet
cu autorii acestor cărţi în care tu eşti
coautor?
Nynna Vizireanu:
– Menirea artistului este aceea de a
se face util, creând pentru semeni ceva
frumos, care să le încânte sufletul sau să le
explice ceva, să-i înveţe lucruri noi, să le fie
de folos în viaţă, să înfrunte problemele mai
uşor. Toţi prietenii mei, şi nu numai, mi-au
apreciat creaţiile. Ei au realizat că în
străfundurile artei mele, există ceva
deosebit, ce trebuie cercetat îndelung şi
înţeles. Prin ei mi s-au deschis orizonturi
noi, spre alte lumi. În urma colaborării cu
poeţii, pentru realizarea graficii interioare,
cât şi a coperţilor, am legat prietenii
frumoase, sincere, şi de suflet.
si am mers mai departe din locul în care am
căzut. A fost doar o fugă nebună spre ceea
ce numim independenţa.” (George Ţărnea -
Reflex 13)
11. Eli Gîlcescu:
– Transmiţi mesaje sincere, poetice,
care încântă ochiul, dar şi sufletul. Este o
mare bucurie, şi în acelaşi timp, o mare
plăcere, să cunoşti o asemenea artistă.
Nynna Vizireanu este un om fericit?
Ce crezi că lipseşte ca fericirea să-ţi fie
deplină?
Nynna Vizireanu:
– Deoarece artiştii crează din plăcere,
actul creaţiei poate fi considerat un joc. Aşa
mă simt eu, ca un copil căruia nu i s-a
interzis jocul cu arta. Uneori poate că aţi
simţit că în jocul meu îmi descriam propriul
joc pe care acum, abia acum, îl pot juca în
voie, să zburd printre cuvinte, printre
gânduri, printre prieteni. Este cel mai
frumos joc şi pe care vrea să-l fac cât mai
frumos şi de neuitat. Dacă înainte
construiam castele din nisip, din lut, din
plastilină, astăzi, castelul meu este construit
din suflet, din doruri, din respect, din
prietenie, din iubire… Pentru că în jurul
meu, alături de voi, am aflat despre lumea
de dincolo de cuvinte, am aflat poveşti de
viaţă, am cunoscut oameni cărora le-au
crescut aripi, am citit despre voi, dragi
prieteni. Voi aţi dat totul din voi, iar eu am
primit… dar nu am terminat să vă întorc
gestul minunat… Nu am terminat de
dăruit…
„Nu-mi amintesc când am învăţat să
merg sau când am început să am încredere
în mine. Nu mai ştiu nici de câte ori am
negat durerea, sau de câte ori m-am ridicat
27
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013