Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

întotdeauna, înrâurire benefică. Au fost, în
mare parte, modele şi repere de viaţă
pentru mine. Drept urmare, viaţa de adult s-
a adăpat adeseori din seva copilăriei.
Rita DRUMEŞ:
Într-o societate în care trivialul şi
moartea vând cel mai bine, dvs., pentru
cine scrieţi, având în vedere că scrierile
dvs. sunt concepute pe eşafodajul celor
clasice?
Marian MALCIU:
Nu m-a interesat să urmez sau nu
modelul clasic ori alte modele. Nu suport
acea categorisire de „şaptezecişti”,
„optzecişti”, „douămiişti” etc, mai ales în
poezie. Nu sunt adeptul teoriilor lor, teorii
sub acoperământul cărora sunt o mulţime
de poeţi şi destui prozatori, din nefericire,
care-şi etalează carenţele în cunoaşterea şi
folosirea gramaticii limbii române şi a
semnelor de punctuaţie, dar care publică
volume de autor. Nu agreez aşa numitele
„licenţe” în îmbogăţirea limbii şi nici
neologismele. Limba noastră este extrem
de bogată.
Prin multitudinea de adjective,
adverbe, substantive ce pot deveni epitete
ori metafore, poate descrie orice stare
fizică, spirituală ori de altă natură, poate
înfăţişa în orice situaţie fenomene
cunoscute ori inventate, orice trăire şi poate
scoate în evidenţă anumite trăsături
caracteristice ale oamenilor. Gramatica
limbii române permite apropierea ori
depărtarea acţiunii, captând cititorul,
aducându-l exact în locul şi în timpul
desfăşurării acesteia.
Eu scriu după cum simt şi, bineînţeles,
după cum mi-a dăruit Creatorul suprem
posibilitatea să o fac. Nu forţez cuvântul ori
expresia, nu imit pe nimeni. Dacă cineva m-
a asemuit, parţial, prin tematicile abordate
sau poate prin maniera de a-mi construi
conţinutul ori mijloacele artistice la care am
apelat, cu Rebreanu ori cu Topârceanu,
Eminescu, Sadoveanu, Macedonski ori
Nichita Stănescu, este măgulitor pentru
mine. Mă bucur că pot ajunge, arareori,
aproape de umbra lor, dar atât. Nu mă
încadrez într-un curent literar anume pentru
că nu sunt profesionist în arta creaţiei.
Rita DRUMEŞ:
Aveaţi în pregătire o carte pe care
doreaţi să o intitulaţi „Culese din
instanţă”. Ce s-a întâmplat cu acest
proiect?
Marian MALCIU:
Nu s-a întâmplat nimic deosebit. Doar
am amânat scrierea acestei cărţi în
favoarea alteia… Am fost în tabăra
organizată de Asociaţia „Universul
Prieteniei” la Câmpulung Moldovenesc. Era
în vara anului în care hotărâsem să scriu
din notiţele adunate despre instanţe. Mi-au
plăcut locurile şi oamenii din Bucovina atât
de mult încât, ca o maşinărie bine
programată, m-am apucat de lucru. Am
cunoscut oameni adevăraţi şi mi-am făcut
prieteni adevăraţi acolo. Cu durere şi mare
părere de rău, îl amintesc aici pe scriitorul
Vasile Sfarghiu, plecat în veşnicie acum
aproape două luni. Un mare om, un mare
iubitor al pământului natal şi un minunat
prieten!
Mi-a oferit mai multe cărţi scrise de
către dânsul şi soţia domniei sale, pentru a-
mi îmbogăţi bibliografia necesară scrierii
volumului „Dor de Bucovina”. Îi sunt
recunoscător. Dumnezeu să-l ierte! A fost
omul care, la una din lansările acestei cărţi,
în sala plină a Casei de Cultură din
Câmpulung Moldovenesc, m-a „adoptat la
bucovinism”!
Nu doream să se şteargă mulţimea de
emoţii în timp. Instanţele pot aştepta.
Rămân în actualitate cu toate aşa zisele
reforme ale justiţiei româneşti. Alte vremuri,
aceleaşi năravuri!
Apoi au apărut alte priorităţi şi alte
probleme care m-au ţinut departe de sălile
de judecată, izvorul inspiraţiei mele pentru
acel volum de nuvele. Proiectul se va
realiza până în toamna anului viitor, dacă
Dumnezeu îmi va da viaţă şi puterea să
scriu.
Rita DRUMEŞ:
Înainte de 1989, Constantin Crişu,
procuror la acea vreme, a scris o astfel
de carte în care adunase 18 povestiri din
instanţă.Pe aceeaşi linie va merge şi
cartea dvs.?
45
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013