Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

Nynna Vizireanu:
– Întrebarea ta mă duce cu gândul la
casa părintească, casa blândă de
odinioară, unde am crescut şi de care mă
leagă atâtea amintiri de familie… Încă mă
mişc printre mobilele acelea vechi,
acoperite cu cele mai alese cusături; încă
păstrez cărţile vechi care mi-au fost puse la
căpătâiul vieţii, de către mama mea; revăd
parcă ceasul deşteptător al viselor şi
speranţelor mele, şi aerul acela deosebit
care îmi pare că îl simt acum, când îţi
povestesc; încă simt parfumul vieţii de
altădată; dar vocea mamei a fost şi este ca
un balsam pentru suflet ce se revărsa
asupra mea ca un fel de magie. Pe mama
aş păstra-o mereu lângă mine. Liniştea şi
afecţiunea nu-i lipsesc niciodată şi totul ar fi
de neînţeles şi de neconceput fără ea.
Mama, doar mama.
4. Eli Gîlcescu:
– Tu eşti o floare printre celelalte care
inundă de frumuseţe grădina Artei
conversaţiei. Te văd zburdând pe pajiştile
întinse şi înflorite, apoi, pierdută, printre
miresmele îmbătătoare ale florilor, cu
gândul la cea care îţi este dragă şi pe care
o aştepţi să-ţi împlinească un dor. Ai o
floare preferată?
Nynna Vizireanu:
– Există o floare care a supravieţuit,
conform legendei, în lupta cu vegetaţia
agresivă a junglei, ajutată de zeii vântului,
de înalţii copaci, oferindu-le loc cald, aer,
lumină ca să supravieţuiască şi să
înfrumuseţeze jungla cu mirificele flori care
pot transmite mesaje de dragoste,
înţelepciune şi credinţă şi pe calea visului.
Este floarea cu care mă identific. Parcă neam
născut pentru a suferi şi mai apoi, a
străluci. Este orhideea.
5. Eli Gîlcescu:
– Există obiceiul, prin unele locuri, ca
la naştere să vină ursitoarele, ca toate
virtuţile lor să se reverse şi asupra noului
născut. Ele sunt fiinţe magice, de origine
angelică, surori cu alte fiinţe deosebite.
Ursitoarele ca şi ielele nu doresc să fie
văzute şi nici auzite, dar uneori ele permit
unor oameni să le vadă, sau în alte cazuri
sunt luate prin surprindere. Bătrânii spun,
că tot ceea ce sortesc ursitoarele, se
îndeplineşte. A lipsit vreo ursitoare de la
ritualul lor?
Nynna Vizireanu:
– Cred că cea a
sănătăţii… Poate că a
ajuns prea târziu, sau
nu şi-a încheiat ritualul,
sau poate că nu a
ajuns... Dar mă
gândesc, cu durere în
suflet, că sunt mulţi
alţii, în situaţii mult mai
grave decât mine şi nu
am voie să mă plâng,
şi îi mulţumesc zi de zi celui de Sus că
exist, că am familia alături, că mă pot
bucura de prieteni şi de tot ce îmi oferă
viaţa. Problema sănătăţii, de-a lungul anilor,
m-a îndepărtat de multe ori de menirea
mea, de pasiunea mea spre arta şi desen,
dar niciodată nu a reuşit să-mi strivească
uraganul iubirii pentru frumos sau să-mi
stingă flacăra pasiunii care devenea din ce
în ce mai puternică. Şi această pasiune a
mea am transformat-o într-un adevărat
palat al artei şi sublimului. Totul îmi era
aproape, totul mă inspira, până şi
întunericul care, ieri, mă copleşea, astăzi,
îmi devenise aliat, dăruindu-mi lumină (din)
în suflet(ul meu), dăruindu-i şi eu aceeaşi
încredere pe care mi-a însuflat-o, în zile de
cumpănă, plângând odată cu mine….
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013 24