Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

7. Eugenia Enescu:
– Ce ne mai poţi spune despre tine?
Marilena Velicu:
– M-am născut într-o zi de iarnă la
Cluj, pe 13 februarie 1961. Am absolvit
Facultatea de Mecanică din Galaţi,
promoţia 1982. În decurs de 20 de ani am
„circulat” prin multe oraşe cu familia, tatăl
meu fiind ofiţer de carieră. Din 1985 m-am
stabilit la Tulcea, şi am rămas aici poate
pentru că fluviul Dunarea trece pe sub
geamul meu, dar mai mult ca sigur pentru
că îmi place peştele.
Sunt căsătorită cu un om minunat din
1981, şi am doi băieţi pe care îi divinizez
(unul de 29 ani, şi altul de 24).
Momentan sunt şef serviciu resurse
umane la o firmă privată, unde lucrez
împreună cu soţul meu de 13 ani.
Am înţeles că totul se vindecă în şi
prin poezie, că poezia este un miracol
epuizat, dar în egală măsură o „terra
incognita”.
8. Eugenia Enescu:
– Care au fost cele mai arzătoare
dorinţe în viaţă, şi cât la sută din ele s-au
îndeplinit?
Marilena Velicu:
– Nu cred că mi-am dorit ceva ieşit din
comun. Sunt un om normal, cu o familie
frumoasă, cu un venit mediu, dar mulţumită
de ceea ce am realizat. Mă pot declara
norocoasa pentru că viaţa mea curge lin,
fără sincope. Toţi suntem sănătoşi, ne trăim
viaţa frumos, în armonie. Şi eu şi soţul meu
ne-am păstrat sufletul de copil, punându-ne
de acord chiar şi atunci când e vorba de
mici nebunii. Asta ne face fericiti!
Ei! Dar dacă mi-aş dori ceva... mi-aş
dori să pot scrie într-un balansoar, la umbra
unui tei. Să am o casa pe pământ, şi să nu
mai locuiesc la etajul 7. La asta visez cu
ochii deschişi, şi sunt sigură că într-o zi se
va realiza.
9. Eugenia Enescu:
– Mi-ai vorbit despre tei, iar faţa ta a
înflorit. Eşti un om sensibil şi delicat. Nimeni
nu poate scrie poezie fără să fi gustat
poezia Creaţiei. Ce autor din literatura
universală şi-a pus amprenta pe sufletul
tău?
Marilena Velicu:
– Pe cine pot iubi mai mult? La fel ca
şi compatrioţii mei, pe Eminescu. Dar
apreciez mulţi alţi poeţi, printre care pe
Adrian Păunescu, pe Ana Bandiana, şi pe
Gheorghe Ungureanu care-mi este prieten
pe Netlog, şi pe alte reţele literare.
Nu pot spune că m-au inspirat poeziile
altor autori. Eu sunt eu. Scriu ceea ce îmi
dictează sufletul. Ceea ce trăisc şi văd în
viaţa de zi cu zi. Poezia iese din mine
pentru a fi citită. Poate e un dar, un har de
la Dumnezeu. Poate asta îmi este menirea,
şi anume aceea de a darui din prea plinul
inimii mele.
10. Eugenia Enescu:
– În recenzia pe care a făcut-o la
apariţia volumului „Vise prăfuite”, Silviu
Guga spunea: „Cititorii care preferă poezia
eminamente lirică găsesc în Marilena
Velicu o poetă preferată”, şi asta o ştiu
foarte bine văzând numeroasele comentarii
la poeziile publicate de tine online.
La finalul discuţiei noastre, tu ce vrei
să transmiţi cititorilor tăi, şi în mod special
celor ai revistei „Chronos – Peniţa de Aur”?
Marilena Velicu:
– În primul rând, sănătate! Apoi, să
iubească poezia şi să citească cât mai mult,
ca să iasă din cotidian şi din stresul în care
trăim toţi.
11. Eugenia Enescu:
- Îţi mulţumesc din suflet pentru timpul
acordat, şi îţi doresc ca toate visele să ţi se
împlinească!
În final am să te rog să îmi sugerezi
două poezii scrise de tine, pe care să le
dedic cititorilor acestei reviste.
Marilena Velicu:
– Mulţumesc pentru urare, şi pentru că
v-aţi gândit la mine.
Succes şi viaţă lungă revistei
„Chronos – Peniţa de Aur”! Să fie dorită şi
citită de cât mai multe persoane!
21
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013