Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

Poeme în Anotimp
(i)Legal – Lumina
– de Mihaela Aionesei
prof. dr. Alexandru Surdu
Încep umila mea scriere despre
volumul poetei Mihaela Aionesei cu un citat
din marele Blaga, care a definit poezia cu
următoarele cuvinte: „Poezia este un
veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi
moartea”!
Când mi-a căzut acest volum de
versuri în mână, m-am grăbit să citesc, miam
zis că o să-l citesc pe nerăsuflate, cu
mult nesaț, apoi brusc după câteva poezii
m-a cuprins o stare ciudată și deși voiam să
continui, ceva din lăuntrul meu mă oprea.
Mai târziu când am reluat și finalizat lectura,
mi-am dat seama că pentru a citi poezia
Mihaelei ai nevoie de o stare de liniște
interioară, deoarece slovele din volumul
„Anotimp (I)Legal - Lumina” m-au purtat
prin aproape toate sentimentele umane
posibile: bucurie și dezamăgire, extaz și
agonie, dragoste de viață, ură spontană
față de firescul destinului etc.
Poezia denotă multă maturitate și har
în mânuirea cuvintelor, nu folosește cuvinte
multe și aride de sens, evită digresiunea în
expozeul liric din aproape fiecare poezie.
Construcția poetică este armoniasă chiar
dacă din forma grafică a textului nu rezidă
asta, acest lucru este asigurat de forma
inegală a strofelor, masura variabilă și de
folosirea cu mare inspirație a versului liber.
Versul liber la Mihaela Aionesei degajă
feminitatea versurilor, armonia și
muzicalitatea diferită a fiecărei poezii din
acest volum.
Un alt aspect deosebit al acestor
poezii îl constituie alăturarea de modern și
clasic în accepțiunea de dicționar al
acestora. Tematica poeziilor constituie un
caleidoscop bine articulat și armonizat unde
croniică de cartte
se întrepătrund teme ca: religiosul,
dragostea vie și cea ideală, însingurarea,
criza omului modern, bucuria romantică,
dar și dezamăgirea specifică romantismului.
Astfel, volumul ne oferă o trecere de la
elemente romantice și puțin simboliste până
la expresii de factură modernistă și
postmodernistă.
Poezia de deschidere, (După 22 de
ani), ne arată capacitatea de comunicare a
autoarei, textul în sine te pune pe gânduri și
mereu găsești sensuri noi, te face să te
gândești la ce suntem noi după 22 de ani
de după decembrie: „și ninge, iubite/din cerul
plin de rouă/rămâne o singură așteptare/a mea”. Te
poate duce și la trăirea unei iubiri
redescoperite, dar care după entuziasmul
revederii emană glacialitate în care doar
amintirea subzistă: „când clipe, când redute/și
inimi spintecate-n două/strecoară amintiri/prin vene
pitulate stau toamne”.
Un iz de simbolism se revarsă din
poezia (Simfonie în alb negru) „Văd cum te
rostogolești printre sunete/fără să știi pe care clape
să te arunci/inima ia forma pianului/simfonie alb
negru”. Apare și Bacovia și Iuda și Iisus în
versuri, originar mi se pare întâlnirea
acestora cu eul liric al poetei în aceași
poezie, lucru care denotă faptul că
autoarea pe lângă talent are și știința
alăturării semantice atât de diferitelor
personalități biblice și poetice, semn că
maturitatea din poezii le sale se bazează și
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013 110