Chronos - Penița de Aur, anul I, nr. 3-4, mai-iunie 2013

Când se privi în oglindă, Anne zări un
chip necunoscut care îi zâmbea timid, de
pe partea cealaltă a sticlei. O versiune
splendidă şi luminoasă a vechii Anne.
Rochia vaporoasă, de culoarea aurului
vechi, îi cădea în valuri voluptoase, până la
pământ, în timp ce un cordon subţire
potolea învolburarea materialului mătăsos,
prins într-o cataramă strălucitoare, sub
sâni. Mara îi împletise părul într-o coadă
spic şi-l împodobise cu mici perle aurii.
– Arăţi ca o zeiţă! exclamă Mara. Oh!
De-ai ştii cât de mult te invidiez acum!
Invidiez fluturaşii primei întalniri…
– Oho! o întrerupse Anne. Nu fluturaşi
am eu acum în stomac, ci o anaconda care
încearcă să evadeze!
Mara râse şi o împinse afară, pe uşă.
– Mişcă-te, zeitate laşă, ce eşti!
Când opri în faţa restaurantului, Anne
coborî fără convingere din maşină şi chiar
s-ar fi urcat înapoi dacă Mara, precaută, n-
ar fi blocat uşile maşinii pe interior. Anne
arunca priviri imploratoare spre maşină, în
timp ce Mara, râzând, îi facea semne cu
mâna să se îndepărteze.
Luându-şi inima în dinţi, îşi îndreptă
spatele şi o luă încetişor spre intrarea în
restaurant, unde un grup de tineri fumau şi
sporovăiau între ei. Îşi întoarseră privirile
spre ea, studiind-o fără jenă din cap până
în picioare. Unul dintre ei scoase un fluierat
admirativ. Anne îşi stăpâni impulsul de a-i
arde individului o poşetă în cap şi îşi văzu
de drum.
Un valet îi deschise uşa curtenitor,
când o zări apropiindu-se, înclinându-se în
faţa ei. Un altul apăru imediat şi o întrebă
de rezervare. Ea îşi spuse numele, iar
valetul o conduse la o masă pentru două
persoane, rezervată special pentru ea şi
partenerul ei.
Ajunsese prima. Răsuflă uşurată,
gândindu-se că va avea ocazia să-şi tragă
sufletul şi să-şi recapete calmul înainte de a
da ochii cu necunoscutul.
Îşi roti privirea împrejur. Localul era
unul foarte intim şi atmosfera era caldă,
prietenoasă. Cupluri sau grupuri mai mari
de persoane ocupau mesele, schimbând
între ei cuvinte pe ton scăzut. Un pian se
auzea încet, abia perceptibil. Un chelner se
apropie şi o întrebă dacă dorea să
comande ceva.
– Aştept pe cineva, vom comanda
atunci! spuse ea. Dar aş lua un pahar cu
vin alb, dacă sunteţi drăguţ…
Chelnerul se înclină politicos şi
dispăru. Îşi scoase din poşetă un portfard
auriu şi se privi discret. Atunci auzi o voce
de bărbat adresându-i-se:
– Anne?
Tresări si ridică privirea. În faţa ochilor
ei se afla un bărbat înalt, bine făcut, cu un
chip atrăgător, îmbrăcat la patru ace, ce
ţinea un trandafir roşu într-o mână. Ea
încuviinţă. Bărbatul era frumos, mult mai
frumos decât şi-ar fi putut imagina ea. El se
aşeză fără să se prezinte şi-i zambi, lăsând
la vedere o dantură perfectă, de un alb
orbitor.
Anne nu-şi putea lua ochii de la el,
întrebându-se în sinea ei, cum de un bărbat
atat de frumos avea nevoie de întâlniri
aranjate pentru a-şi găsi o parteneră.
El îi întinse trandafirul peste masă,
fără să se ridice, privind-o pe tânără cu un
aer plin de sine. Pentru a putea lua
trandafirul, Anne trebui să se ridice uşor din
scaun.
– Mulţumesc, şopti ea, privind
stânjenită în jur.
Revista de cultură CRONOS ~ Peniţa de Aur - ANUL I, nr. 3-4, mai-iunie 2013 62